Lumina sufletului meu { Yoonmin} +18

💐2💐

            Yoongi a ajuns acasă mai repede decât ar fi crezut iar aste pentru că nu dorea ca micul hibrid să mai stea în aerul rece de afară. A deschis ușa și a intrat la căldură. Când Jimin a simțit căldură din casa a început să își miște urechiușele curios, însă nu și-a deschis ochișorii. Era obosit. A vrut să îl lase pe Jimin pe canapea dar cel mic și-a înfipt gheruțele în tricoul lui și a mormăit.

Jimin :- Niu...Niu jos.

Yoongi :- Bine, bine. Nu te las jos.

      Felul cum Jimin pronunța cuvintele pentru Yoongi era adorabil. S-a așezat pe canapea cu Jimin în brațele sale. Și-a trecut degetele prin claia de păr roz al celui tânăr ce a început să toarcă când a simțit atingerile sale calde. Dimineața următoare avea să îl cheme pe Jin pentru a-l ajuta să aibe grijă de Jiminie. Jin era singurul care știa cum să ai grijă de un hibrid iar Jimin avea nevoie de îngriji medicale.

     A oftat apăsat. Timp de doi ani nu a mai simțit ceva așa de asemănător cum simte când îl are pe cel tânăr în brațele sale. Sentimentele sale sunt înghețate, sau așa crede. Nu a mai adus pe nimeni în casa vreodată, dar mite să aibă grijă de un hibrid. Știa câte ceva despre a îngriji un hibrid de la prietenii săi, dar Jimin avea nevoie de îngrijiri medicale. Ceva despre care Yoongi nu știa absolut nimic. Nu se arunca cu capul înainte și să riște să îi facă rău lui Jimin. Cel tânăr deja a suferit extrem de multe.

      Brunetul a adormit la scurt timp ascultând cum Jimin toarce. Torsul său era unul subțire, ca al unui pui. Nici nu s-ar mira dacă Jimin ar fi un pui, are o față de bebe.

     Dimineața următoare Yoongi reușește cu greu să îi desprindă gheruțele lui Jimin din tricoul său. Îl lasă cu grijă capul pe o pernă și restul trusoului pe o canapea, urmând să îl acopere cu o pătură cât mai pufoasă. Jimin își duce degetul în guriță și așa adoarme.

Yoongi :- Ce faci din mine puștiule.

      Yoongi nu știa ce se întâmplă cu el. De ce inima îi bate așa de tare și simte furnicături în tot corpul. Timp de doi ani de zile a întâlnit tot felul de tipi arătoși scoși din revistele de modă, dar nici unul nu a reușit să-l facă pe rapper să simtă asta iar acum, acest mic hibrid somnoros trezește în el sentimente stranii. Sentimente ce îl fac confuz și preferă să le ignore.

      Pornește spre bucătarie cu intenția de a pregăti micul dejun. Dar ce mănâncă hibrizii? Jimin era așa se slăbuț. Pisicile mănâncă carne, nu? A pregătit niște bacon, alături de câteva ouă ochiuri. După ce le lasă pe un șervețel să se mai scurgă uleiul, le așează frumos pe o farfurie alături de câteva roșii tăiate marunt. Încălzește și puțin lapte și îl pune într-o cană cu mâner.

      Micuțul Jimin s-a trezit și el într-un final și urmat mirosul delicios de papa. A ajuns în bucătărie târând codița rănită după el. Asta i-a amintit lui Yoongi că trebuie să îl sune neapărat pe Jin.

Yoongi :- Vrei să papi puiule?

Jimin :- Jiminie are voie?
 
       Cel tânăr întreabă cu ochișorii sclipind dând din urechiușe.

Yoongi :- Bineînțeles. Cine a spus că nu ai voie?

Jimin :- Fostul meu stăpân nu-l hrănea pe Jiminie.

Yoongi :- Stăpân?

Jimin :- Îngrijitor. Dar îi plăcea să îl numesc stăpân.

      Spune cel mic lăsând privirea în jos când își amintește clipele de teroare trăite lângă acel om ce obișnuia cândva să îl numească stăpân.