Capitolul 16

7 3 3
                                    

După 3 ani

Kyra

După cinci ani de zile fac ceea ce am crezut că nu o voi face în veci.

Mă întorc în New York. În orașul în care mi-am început viața, mi-am petrecut nouăsprezece ani din viață. În orașul în care mi-am cunoscut prietenii, în care mi-am cunoscut iubirea vieții mele.

Am o presimțire rea, de parcă urmează să aflu ceva care nu-mi va fi tocmai plăcut.

Liam mă conduce până la aeroport, unde ne luăm rămas bun.

-Ai grijă de tine, Violet. Ne vedem curând

Încremenesc. Numai tata îmi spunea așa. Numai tata și Mark. Mi-a promis că nu o va mai face nici el, dar azi...probabil e o zi specială pentru amândoi. Eu îmi înfrunt trecutul, iar el a aflat că e tătic. O zi minunată, nu-i așa?

-Și tu,Liam.Te iubesc!

-Și eu.

Mă strânge în brațe și îmi zâmbește blând.

-Hai fugi, mulți vor să te revadă!

Îmi plasează un sărut tandru pe frunte și îmi face cu ochiul.

Sunt pregătită.

***

Cobor din avion puțin amețită, mereu am detestat zborurile lungi.

Îmi chem un taxi ca să mă ducă înapoi acasă. Abia aștept să-i revăd pe cei din gașcă, să o revăd pe Ali, să-l revăd pe Landon.

O sun pe prietena mea, care cel mai probabil mi-a lipsit cel mai mult, dar nu răspunde. I-am promis că nu voi folosi niciodată asta, însă sunt nevoită.

Când aveam cincisprezece ani noi două aveam mai mereu probleme, probleme care se întâmplau mai ales când eram despărțite. Așa că în medalioanele noastre avem câte un dispozitiv de urmărire, instalat în telefonul celeilalte.

Ciudat...se află la spital. Ce naiba s-o fi întâmplat? Doar nu e bolnavă?

Mă îndrept spre spitalul Sf. Lucia , iar sentimentul de frică se reinstalează în sufletul meu.

Ajunsă acolo, plătesc șoferului și intru în locul unde îmi voi reîntâlni prietena. Nu e tocmai ceea ce am visat, dar în momentul acesta tot ce-mi doresc este ca totul să fie bine.

Mergând cu capul în telefon,nici nu observ cum mă lovesc de cineva.Îmi pierd echilibrul și aștept să fac cunoștință cu podeaua, însă un braț puternic se înfășoară în jurul taliei mele, oprindu-mi tentativa de "comunicare".

Deschid ochii și mă îndepărtez de salvatorul meu. Ridic capul din pământ și dau cu privirea cu o pereche de ochi verzi.

-Kyra? Chiar tu ești?

-Aaron!

Îi sar în brațe, uitând pentru o clipă că suntem într-un spital.

-Te-ai făcut o bunăciune de nota zece.

Mă "complimentează" și îmi zâmbește pervers.

Îmi dau ochii peste cap, ăsta e Aaron.

-Iar tu tot un pervers de nota zece ai rămas.

-Mersii, dulceață!

-Deci ce s-a întâmplat? De ce sunteți toți în spital?

Se întristează vizibil și îmi face semn cu capul spre salonul, la ușa căruia sunt toți.

Mă îndrept spre ferestruica încăperii arătate, iar pe pat este întinsă un trup de băiat. Un băiat foarte cunoscut.

-Landon e în comă de cinci ani.

La auzul acestor cuvinte mă prăbușesc instant pe jos, replica lui Aaron repetându-mi-se în minte.

Landon e în comă de cinci ani
Landon e în comă de cinci ani
Landon e în comă de cinci ani

Iubind Cu PasiuneUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum