Otrava

22 2 0
                                    

Tu mi-ai lăsat urme adânci in suflet și mi-ai smuls aripile cu durere infernala, m-ai lăsat cadavru in sânge și m-ai tăiat cu ferocitate pe cord deschis. In tăcerea nopții se distingeau doar pașii tai maniacali deasupra trăirii mele, m-ai adus in sevraj și ai aruncat singurul antidot care ma putea salva departe, in alta lume unde n-am mai putut zbura.
Acum cine ma vinde și cine ma vindeca? Fericirea vândută ce preț a avut? Am căutat raspunsuri și mi-ai oferit întrebări. Pe podeaua rece și neagră a camerei distingeam doar durere. Aveai morfina, dar nu mi-ai oferit nici farame. Am fugit departe, străina între străini, am întâlnit doar cioburi pe drum. Și vânt rece. Care sufla tot mai tare; și imi spulbera orice speranța.
O sa ma iubești ca pe ploaia de August; pentru ca tu ai provocat ploaia in ființa mea și m-ai inundat cu zâmbet ascuns. Dar nu am blestemat ploaia. Pentru ca viața nu este despre a risipi ploaia, ci despre a învață sa iubești dansul in ploaie.
A iubi este a-ți ucide sufletul cu buna știință; dar am devenit un Lazar înviat după moarte. Doar ca n-am mai zâmbit niciodata după ce m-am trezit din Iad.
Atingerea ta a fost vaccin contra vieții. In zadar caut medicamentul potrivit, doza a fost letala. Si pe podea a rămas doar scrum. Ai grija pe cine iubesti, suflet!

Înger în exilUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum