Un suflet pierdut

Capitol 4

   Se simtea in camera primele raze de soare, dar fata nu se trezi, nici la 9 si nici la 10, ci la 11. Cand se trezi i se parea ciudat deoarece este o fata matinala , chiar deseori se trezea la 7 fara nicio alarma. In gandul ei nu aveau loc temele de scoala si colegii, nu cand dormise asa de mult. 

   Se trezi degraba din pat si-si pregati o cana cu cel mai bun ceai pe care il avea. Nimeni nu era in casa deoarece chiar si proprii parinti se temeau de ea. Aceasta " ea" o fi un elev exemplar, dar parintii ei nu voiau sa mai aiba de aface cu ea. De mica fata i se intiparise privirea unei disperari. Parintii nu au suportat sa se uite in fiecare zi la chipul ei, deoarece orice parinte care isi iubeste copilul se uita fix in ochii copilului si ii spune " te iubesc mult", dar cum sa ii spuna ca o iubesc daca nici nu se uitau la ea. Gandul acesta, privirea aceasta, ochii acestia, parintii ei o cresteau deoarece este facuta din propria iubire. Deci, parintii ei mereu plecau devreme si ajungeau pe la 6 seara, cand fata deobicei se punea sa se culce. 

   Se uita pe geam si vedea ca afara ploua. Se duse fix in dulap si scoate o rochita neagra pana la genunchi dantelata la capat si brodata la gat. Imi prinse parul in coada cu o panglica neagra si isi puse in picioare cizmele tot negre. Dupa ce se imbraca isi lua ghiozdanul cu materiile de azi la scoala pana in bucatarie, isi puse un palton negru pana la solduri, isi puse ghiozdanul in spate si lua din dulapiorul din bucatarie o umbrela albastru-inchis. 

   Plecase din casa, ichise usa o data si porni catre scoala. In acest oras mereu predomina negrul. De cate ori ploua toata lumea se imbraca in negru si daca era senin le erau si culorile senine. Astazi vedea peste tot negru, fata. Dar mai incolo de patiserie vazuse un baiat inalt cu parul roscat care purta o camasa alba cu niste pantaloni de blugi verzi. Fata sa era palida, caracteristica pentru orice roscovan. Se duse direct dupa coltul patiseriei si statea putin sa-i reproseze cate ceva:

   - Buna roscovane! cu rautate de nedescris spuse toate astea.

   - Ce-i? 

   - Ce-i, ce-i... Iti spun eu ce-i. Nu stii regulile orasului? Cand ploua ne punem negru. Da-o-ncolo de treaba. Ai baut cumva gaz?!

   - O intrebare si mai luminata: tu m-ai vazut pana acum in oras? spuse cu atata usurare.

  - Nu, cine esti baiete? spuse cu cea mai mica curiozitate.

  - Sunt Hugo, Hugo Belldone, dar tu fata mica si pitica?

  - Sunt Anne... adica Ana Maria. spuse si mai usurata deoarece era cat pe ce sa ii spuna celalat nume. Si de cand ai venit?

  - De ieri, acest oras este cam neprimitor, nu cerzi?

  - Asa e, dar te acomodezi repede. Si de ce ai venit aici, se vede ca esti din srainatate.

  - Pai, sunt un elev de schimb.

   - Aaa, faci parte din proiectul scolii noastre.

   - Da, vin pentru o luna la voi si alt cineva este ales sa petreaca la mine in oras.

       In timp ce vorbeau se indreptau catre scoala. Scoala nu era mare, avea proogram doar de 4 ore pe zi. Era o scoala ca oricare alta.Urcara scarile si fata il intreba:

   - In ce clasa esti reppartizat?

  - Sincer, nu stiu. Acum ma duc sa aflu. Pa.

  -Pa.

      Fata se duse direct in clasa de romana unde era asteptata de doamna de romana.

   - Ce mai faci, Ana?

   - Bine. De ce?

   - N-ai auzit ce s-a intamplat?

   - Ce sa aud?

   - La televizor se zice ca doi oameni, un barbat si o femeie, au fost ucisi prin apropierea casei tale.

   - Nu, nu ma intereseaza stirile, dar merci pentru ingrijorare, doamna.

     Intrara toata lumea in clasa si incepura ora. Dupa exact fix 10 minute intra si un baiat inalt cu o camasa alba. Baiatul ii dadu doamnei un carnet de lev si fisa de scoala. Apoi doamna facu o scurta pauza din lectie.

    - Copii , acesta este elevul venit din tara de vizavi, facem schimb de experiente cu scoala sa si a venit prin alegere in tara noastra. Acesta este Hugo Belldone. Uau ce nume frumos Hugo, ai radacini franceze?

    - Da, doamna, dar m-am nascut in Bulgaria. As aprecia daca mi-ati striga bine numele. Nu se pronunta h-ul si acel u se pronunta ca la francezi.

     - Bine, domnisorule Belldone. spuse iritata de prezenta lui. Vei sta acolo, in ultima banca de la fereasstra, chiar langa domnisoara Ana Maria. 

      Ana se uita la el si iar se uita si vedea la el fix ce vad si altii, un baiat strain in tara noastra, dar ea il vedea ca un ghimpe. Dupa ce se termina scoala pe ziua de azi, se duse fuga acasa deoarece nu putea rezista sa nu vada creaturile in plina zi. Asa ca fugise mai repede ca la ora de sport. Deschise usa casei si o incuia de trei mii de ori, daca se putea, dar nu. Ajunsa a inceput sa isi faca temele si sa invete si cand sa facut ora 6 s-a bagat in pat, dar inainte de a adormi se gandea la acel baiat, " ceva era in neregula cu el, o simt, o simt prin stomac", chiar era ceva in neregula cu el deoarece fata se gandea la el.