Guardian

Capitolul 30 - Pilonul Naturii

Vocea lui Wang era, defapt, destul de plăcută. Dacă ar mai fi fost om, ar fi putut să devină cântăreață, sau ceva asemănător. Dar acum era o fantomă, așa că vocea ei se deteriorase și acum vorbea cu un ton plăpând și aerat care îți făcea pielea de găină și îți dădea fiori pe șira spinării.

Ea vorbește brusc, lucru care speriase mulțimea.

Studenții lui Shen se holbează toți la ea, și din moment ce Wang nu era obișnuită cu corpul său, nu are de ales decât să stea în văzul tuturor.

Zhao își freacă mâna ca să se mai încălzească:

-Voi așteptați aici, eu mă duc să arunc o privire.

Zhao intră neînfricat în curte, iar Shen îl urmează fără ezitare.

Din cauza vremii, curtea era inundată și accidentată. Zhao încetinește și se plimbă prin jur. Ochii pisicii negre strălucesc ca niște lanterne, iar dintr-o dată sare din brațele lui Zhao și se grăbește să ajungă într-un colț. Cu lăbuțele sale grăsuțe, pisica începe să dea cu ghearele pe un munte mic de pe pământ.

Zhao îngenunchează, apucă pisica de ceafă și o ridică, iar pisica își șterge lăbuțele. El aprinde o lanternă și aruncă o privire mai apropiată în gaura din noroi, apoi vede ceva alb ca fildeșul. Zhao scoate o lopată mică din geantă și începe să sape cu dificultate până vede o frunte cam plată și o jumătate de orbită a unui ochi. Zhao realiză că dezgropase o jumătate de craniu.

Shen privește tăcut cum Zhao dezgroapă craniul și începe să se uite prin jur. Erau mulți munți asemănători împrăștiați de-a lungul curții. Probabil că exista un morman mare de schelete îngropate sub ei.

Shen se întoarce și îi vede pe studenți trăgând cu ochiul înfricoșați, apoi îl prinde pe Zhao de mână și îi spune:

-Îngroapă-l, nu le spune celorlalți.

Zhao îngroapă craniul înapoi și se ridică de parcă nu s-a întâmplat nimic, după care îi invită pe studenți și pe ceilalți înăuntru.

-Nu-i nimic, doar câteva bucăți de cărămidă. Aveți grijă pe unde mergeți. Intrați, ridicați-vă corturile și amintiți-vă să vă mențineți calzi.

Zhao pune la o parte lopata, aprinde o țigară și se uită cum grupul intră în colibă unul câte unul.

Wang încă mergea în spate. Ea se oprește lângă Zhao și îi șoptește ca să audă doar el:

-Ai văzut, nu-i așa? E mai mult de un strat.

Pe Zhao începe să-l doară capul, el își coboară vocea:

-Dă-mă dracu. N-am văzut în viața mea atât de multe straturi. Dacă stăm aici, se vor plânge autorităților? Apropo, nu putem face nimic în legătură cu asta. Mașinile noastre nu pot urca până acolo și nu mai avem unde altundeva să stăm. Dacă îi las să campeze afară, vor muri de frig.

-E cam taboo să stai aici, Wang spune ezitând. O să le spun mai târziu, atâta timp cât facem ritualurile, să stăm pentru încă o noapte... n-ar trebui să fie o problemă.

Zhao dă din cap și o îndeamnă:

-Fii rapidă.

Wang își numără pașii pe măsură ce merge afară. Apoi, merge înapoi doi pași, se întoarce și îngenunchează pe pământ. Cu mâinile deasupra capului, se apleacă în jos, drept închinare pentru curte. Studenții trag cu ochiul curioși. Shen le spune să fie tăcuți și să stea înapoi... Apoi el realiză că "degetele" lui Wang erau din plastic și că "părul" ei era făcut din nailon.