Guardian

Capitolul 32 - Pilonul Naturii

-Amithabha.

Lin și Zhao țineau ușa împreună. Călugărul fals pufăie și gâfâie uitându-se la craniile săltărețe de pe fereastră.

-Îmi pierd speranța într-o lume în care până și craniile încearcă să se poarte drăguț. Ce se întâmplă?

Zhao se întoarce și o întreabă pe Wang:

-Ce sunt chestiile astea care vin după tine? Nu numai că mușcă oamenii, au încercat să te muște și pe tine. Nu se tem de toxiinfecție alimentară de la plastic?

Lin are un mic indiciu că poate a spus prea mult și îl trage pe Șef de haine.

Șefa clasei aude și chicotește, dar își acoperă gura pentru că situația era mai degrabă inadecvată pentru râs, iar toții colegii ei se holbează la ea.

-Era anul 1712, un război civil a izbucnit în tribul Hanga.

Wang se ridică cu ajutorul lui Zhu și își acoperă fața cu hanoracul.

-Rebelii au câștigat și vechia căpetenie a murit. Soțiile lui, copii lui și 112 războinici care l-au urmat au fost toți decapitați și arși. Capetele lor au fost îngropare în curtea casei de supraveghere și vor fi înrobiți pentru eternitate.

-Deci craniile astea din curte sunt ale lor? ezită Zhu.

Craniile continuă să lovească ușa, iar Zhao îi face semn lui Chu.

Chu Shuzhi își rupe jacheta instantaneu. Hanoracul pe care îl purta pe dedesubt era foarte demodat, avea multe buzunare și arăta ca o geantă mergătoare de depozitare. El își verifică toate buzunarele și adună câteva talismane din hârtie galbenă scrise cu pudră de cinabru, apoi lipește câte unul pe fiecare colț al ușii.

O lumină albă și slabă strălucește din talismane, iar craniile se opresc din a mai bate la ușa. Apoi, Chu începe să lipească talismane pe ferestre, pe pereți, peste tot în colibă de parcă ar posta anunțuri.

Craniile de afară simt puterea și se îndepărtează de colibă.

Zhao nu mai ținea de ușă. Era extrem de frig, dar el era scufundat în transpirație.

Se așează lângă cuptor și adaugă niște lapte praf și apă minerală în oală, apoi arată către Wang:

-Hai să bem niște lapte. După ce terminăm, trebuie să-mi explici ce s-a întâmplat.

-Îmi pare rău.

Wang nu vorbește prea mult, tot ceea ce spune este:

-Poți să mă dai afară. Dacă nu sunt aici, atunci nu te va răni nimic.

-Tu te auzi cât de ridicol suni? Zhao o întrebă calm.

Chiar dacă Wang arăta înfricoșător, ea era amabilă și rezervată, era mereu politicoasă cu toată lumea, dar nu se apropia niciodată prea mult de cineva. Ea vorbea așa rare ori. După comentariul lui

Zhao, ea se uită în jos și nu spune nimic.

Zhu rămâne lângă fereastră și se uită ca să se asigure că acele cranii nu se întorc din nou, după care îi face semn lui Zhao.

-Cineva să stea treaz ca să supravegheze, iar ceilalți se pot culca. Chestiile astea nu sunt mare lucru, nu-i nevoie să vă îngrijorați.

Pericolul abia a trecut, iar tipul înalt ca un bambus caută și mai multe probleme.

-Domnule profesor, pot să mă duc să fac câteva poze? Nu mă duc afară, doar stau lângă fereastră.

Shen chiar își dorea să știe cum a crescut acest puști de avea un asemenea sens al aventurii. O mână pipăitoare și murdară se așează pe umărul lui Shen, iar Zhao se apleacă în față, coborându-și