Capitolul 1

267 5 0
                                    

Era 10 septembrie.Afară era o vreme îngrozitoare,toamna deja isi intrase în drepturi.

Jess era la ea in cameră si privea pierdută pe geam,ploua cu găleata,tuna si fulgera,cerul negru isi arunca ura asupra pământului.Ea însă nu observa nimic,era adancita în propriile-i gânduri ...

Recent, Jessabelle Fell,căci acesta era numele ei intreg,si mama ei suferisera o pierdere mare,tatăl ei care era bolnav de cancer murise acum nu mai putin de o lună. Ea isi iubea tatăl atat de mult,până acum nu si-a putut închipui viata fara el....era distrusă total.Desi Jess isi dorea atat de mult sa fie puternica pentru a o putea intari si pe mama ei,acest lucru i se părea imposibil...

-Jess? Jeeess? Hei,scumpo,coboara jos,masa este gata!

-Vin imediat mamă.

Jess a coborât pe scari si a intrat in bucatarie.Mama ei stătea pe scaun si astepta ca Jess sa se aseze pentru a putea mânca. Jess s-a asezat,dar a rămas blocată cu privirea la locul tatălui său,era gol,sufletul ei urla:"Goool,tată,te rog să vii inapoi nu imi pot imagina viata fara tine,nu pot....",iar o lacrimă i se scurse în coltul ochiului...Mama ei cand a vazut-o cu privirea fixată asupra locului tatălui său si cu lacrimi in ochi,a bufnit in plâns:

- Mamă,mamaa...te rog,trebuie sa fim puternice,nu pot sa te vad plângând,zise Jess.

- Nu pot sa fiu puternica,nu pot,mai ales cand iti vad privirea aceea îndurerată,mai ales cand vad cum fixezi cu privirea scaunul tatălui tau si rămâi blocată asupra lui,mai ales cand ma gândesc că si eu ii duc dorul atât de mult....Jess,scumpo,stiu ca ar trebui sa fiu tare si sa iti dau si tie putere,sa te fac sa nu gândesti mereu la tatăl tau,deoarece dorul te consumă,gândul că nu sunt îndeajuns de puternică sa te fac si pe tine sa fii puternica....Te rog scumpo,adu-ti aminte ca tatăl tau si-ar fi dorit să fii o fată puternică si sa iti indeplinesti visele,stii doar ca ultimele cuvinte ale tatălui tău au fost:"Jess,stiu ca dorul te va macina,dar eu nu vreau asta,eu vreau sa fii puternica si sa continui ce ai inceput,sa ajungi un medic renumit asa cum iti doresti si sa nu uiti niciodată ca te voi veghea de acolo de sus....",spuse mama ei sughitand de plâns,iar siroaiele lacrimilor i se inodau sub bărbie.

Jess isi sterse lacrimile dintr-o miscare,sări după scaun si isi cuprinse mama in brate,spunându-i:

-Mamă,iti multumesc deja pentru tot ceea ce faci,nu trebuie sa te invinovatesti pentru absolut nimic,mamă, nu este vina ta Siii...linisteste-te,voi fi bine,am nevoie doar de ceva timp.... O sa capat putere ca să duc la bun sfarsit ce isi dorea tata si ce imi doresc si eu de asemenea,o sa devin medic mamă,nimic nu ma va opri sa fac asta. Acum,te rog să iti stergi lacrimile si hai sa mâncăm,căci se răcește mâncarea.

Dorotheea,asa cum o chema pe mama ei,isi sterse lacrimile si ii puse Jessabellei mâncarea in farfurie.Începuseră sa mănânce,cand,deodată telefonul sună: Trrr! Trr!

-Raspund eu,zise Jess.

Ridică receptorul:

-Alo?

-Heii, Jess!

-Heii,Care!

-Jess,vroiam sa te intreb daca vrei sa iesim deseară în oras,stii o sa fim mai multi,vor veni si Josh si Chris,iar tu chiar ai nevoie de o mică pauză,dupa tot ce s-a întâmplat....

(Caroline sau Care asa cum ii spuneau prietenii era cea mai buna prietena a lui Jess,ele nu aveau secrete una fată de cealalta si mereu si-au fost alaturi.)

-Nu stiu,Care...Nu sunt încă pregătită să ies..adică,întelegi tu,trebuie sa stau cu mama,nu vreau sa mai plângă...

-Bine Jess, dar dacă te razgandesti te rog să mă anunti!

-Sigur,Care! Doar ca nu cred ca ma voi razgandi.

-Eu as vrea sa o faci. Jess,te rog să fii tare,te iubesc si sa stii ca astept sa ma suni.

-Multumesc,Care! Si eu te iubesc!

Jess  a pus receptorul în furcă si s-a intors la masă.

-Cine era scumpo? întreba mama ei cu glasul tremurat.

-Era Care,mamă.

-Si ce vroia?

-Mi-a zis sa ies cu ea si cu Josh si Chris deseară,dar i-am zis ca nu pot.

-Scumpo,ai de gand sa stai si sa ma pazesti toată viata? Te rog să te duci si sa o suni pe Care ca sa ii spui ca iesi,trebuie sa te mai relaxezi,in ciuda celor întâmplate viata noastră continuă.

-Dar..

-Nici un dar,te rog să o suni!

-Bine mamă,o voi suna după masă.

-Bine,acum hai sa mâncăm,spuse mama lui Jess.

Au avut un prânz linistit,dupa care mama ei a rămas în bucătărie sa spele vasele,iar Jess s-a retras în camera ei ca să o sune pe Care si sa ii spună că va veni deseară.


Jurnalele unei adolescenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum