Legaturi de catifea

Capitolul 1

"Ava, verifica daca sunt calcate costumele", " Ava, unde e camasa mea?", " Ava, culorile machiajului meu nu se potrivesc", Ava, Ava, Ava...Nu sunt platita suficient pentru asta. Ma uitam incurcata la toate persoanele din jurul meu, incercand sa le ajut pe fiecare.

Coordonatorul principal s-a apropiat de noi cu un zambet fortat care a fost distrus in momentul in care a vazut zapaceala formata la garderobe. S-a uitat la mine insa a vorbit pentru toti cei prezenti cand a spus cu o voce grava:"Toata lumea sa fie gata, o sa incepem in 5 minute!"
Agitatia a crescut la cote maxime si eu aveam atat de mule lucruri de facut ca aproape am dat peste unul dintre modele care isi aranja faldurile rochiei rosii din matase. Am vrut sa imi cer scuze insa cuvintele mi-au ramas in gat cand am auzit vocea prezentatoarei rasunand in difuzoare. M-am grabit in apropierea scenei principale unde doua fete de culoare, imbracate in costume negre cu paiete asteptau sa urce pe scena pentru a incepe defilarea. M-am asigurat rapid ca arata impecabil, de la machiajul perfect aplicat pana la hainele calcate la dunga si le-am facut loc sa urce pe treptele care duceau catre scena impanzita de blitz-uri si critici nerabdatori sa transforme cea mai mica greseala intr-un subiect de discutie.

Cele doua modele cu vartse apropiate de a mea au inceput sa defileze cu multa siguranta si incredere in sine de parca ar fi facut asta de o mie de ori pana acum. Ma las fascinata de felul lor elegant de a se misca si de gratia cu care pasesc pe scena, cand simt o mana pe umarul meu.

- Ava, avem o problema! ma anunta Maya, care inca avea pensula de machiaj in mana, semn ca nu isi terminase treaba.

- Ce s-a intamplat? o intreb in timp ce merg in spatele ei prin holul ingust care duce catre zona garderobelor. In fata mea, pe un taburet roz facut dintr-un material pufos, statea cu mainile facute pumni si plina de lacrimi una dintre fetele care trebuia sa defileze in mai puin de 10 minute. Fata ii era acoperita de umflaturi rosii, iar faptul ca plangea o facea sa arate ca o tomata ciudata. Mi-am lasat gandurile la o parte si m-am intors la realitate. In cateva minute persoana din fata mea trebuia sa mearga pe scena si sa ne reprezinte agentia, purtant o rochie de gala iar ea arata oricum, numai elegant nu. M-am dat un pas in spate si am incercat sa gasesc solutii in cel mai scurt timp posibil.

- Avem cu cine sa o inlocuim?

-Probabil, dar atunci ar trebui sa il anuntam pe domnul Evans si nu vreau sa fiu eu cea care ii spune.

Am incercat sa caut alta solutie.

- Ai cum sa acoperi roseata cu machiaj? "Nici eu nu vreau sa fiu cea care ii spune"

- O sa incerc dar...

- Fa tot ce poti! Am plecat de langa ea in garaba si am verificat celelalte modele. Mai avem de prezentat 7 tinute si dispunem de doar 4 modele la momentul asta. "Grozav".

M-am intors la scena principala unde prezenatoarea astepta ca baiatul care defila acum sa se inoarca pentru a-i putea lua locul. M-am apropia de ea si i-am explicat situaia in cat mai putine cuvinte, ca sa inteleaga ce am de gand sa ii cer.

- Poti sa mai tragi de timp? Sa o prezinti ultima sau..

- Nu stiu daca pot sa fac asta fara acordul domnului Evans. a spus luandusi ochii de la mine pentru cateva secunde si uitandu-se la scena.

- Ii vom spune ca a fost o greseala. Oricum nu cred ca va observa. mi-am pus toata speranta in raspunsul ei.
Mai aveam putin si o imbratisam cand mi-a spus:

- Du-te si rezolva problema, o sa trag de timp.

Am rasuflat usurata si am fugit spre locul unde Maya incerca sa ascunda roseata de pe fata fetei care mai avea putin si exploda.

- Am facut rost de timp, poti sa repari asta? am spus cu rasuflarea taiata.

- Cred ca da, nu mai am mult.

M-am apropiat de blondina suparata si am inceput sa vorbesc cu ea de parca as vorbi cu un copil mic, pentru a-i da o stare de bine. Nu puteam sa o trimit pe scena asa. Intre timp Maya terminase de aplicat machiajul si fata ei arata mai mul decat decent. I-am facut ultimele retusuri la rochie si am insotit-o pana la scena.

Dupa o ora toata lumea era pregatita pentru sedinta obligatorie de la sfarsitul fiecarei prezentari de moda. Ne-am strans in sala de conferinte de la Silk Touch, unde Alexander Evans, detinatorul agentiei si seful nostru, ne astepta cu un zambet care i se intindea pe toata fata. Am luat toti loc pe scaunele asezate de-a lungul mesei si am asteptat rabdatori sa ne auzim laudele.

- Dragii mei, ma bucur sa anunt ca evenimentul de azi a fost un real succes. Criticii au fost impresionati, iar presa ne-a facut cea mai buna reclama. Va multumesc tuturor pentru efortul depus, o sa va las liberi restul saptamani. Va astep luni cu forte proaspete.

Sedinta a mai continuat inca 20 de minute dar nu mai eram la fel de atenta. Prezentarea s-a termina iar singurul meu gand era baia cu spuma care ma astepta acasa. In jur de o jumatate de ora mai tarziu eram pe tren in drum spre casa incercand cu greu sa stau treaza dupa o asemenea zi istovitoare.