Sacrificii

Capitolul 6

Este deja seară. Am terminat de citit Dragoste în vremea holerei a lui Gabriel Gacia Marquez. Nu mă grăbesc să fac o critică pentru că în momentul ăsta nu pot gândi limpede. Harry mi-a acaparat toate emisferele creierului.

— Soph! Ieșim să mâncăm? intră Daiana pe balcon. A găsit Adrian un restaurant cu muzică live unde se dansează.

— Ce frumos! Oricum mâine intrăm mai târziu, deci merge o mică petrecere liniștită în seara asta.

Mă îmbrac într-o rochiță cu culori tomnatice, scurtă până deasupra genunchilor, îmi iau o pereche de pantofi crem, nu foarte înalți, mă machiez puțin și sunt gata. Daiana și Adrian mă așteaptă la ușă. Încuiem apartamentul și plecăm. Restaurantul acesta este cam departe de noi, așa că luăm mașina. Adrian parchează mașina și coborâm cu toții.

— Bună seara! O masă pentru trei persoane? întreabă Adrian.

— Bineînțeles! Urmați-mă! spune domnișoara roșcată de la recepție.

Ne așezăm la masă și ne aduce meniuri. Văd minunatele tagliatelle cu fructe de mare și nu vreau nimic altceva. Domnișoara ne ia comanda și pleacă. Este ora 21. Formația începe să cânte Maybe it's time a lui Lady Gaga. Daiana cântă încet odată cu solista. Lumea se ridică și dansează în cupluri. Adrian o invită pe Diz și ea se uită la mine.

— Fugi! îi fac semn către Adrian care o așteaptă și îmi pune privirea de "îmi pare rău că te-am lăsat singură".

Îi privesc zâmbind cum dansează. Îi iubesc. Simt o mână pe spatele meu și îmi relaxez mușchii sub atingerea lui. Aceeași mână. Se așază la masă în fața mea și zâmbește atât de fericit.

— Nu mă așteptam să te văd în seara asta. îmi spune și bea o gură de whisky din paharul lui. Beau și eu o gură de vin alb și zâmbesc.

— Mă urmărești cumva? îl întreb puțin încruntată.

— Acum da. îmi prinde mâna în a lui și trasează niște linii cu degetul mare pe pielea mea.

Mă uit la Dizzy pe lângă el și o văd foarte entuziasmată. Of, Daiana!

— Îmi faci plăcerea de a dansa cu mine? mă întreabă, privindu-mă cu ochii lui fermecători.

— Sigur! răspund invitației lui. Se ridică și îmi întinde mâna pe care o prind ușor.

Acum solista cântă Shallow. Îmi prinde talia cu brațul lui puternic și îmi lipește corpul de al lui. Îi simt inima cum bate și o simt și pe a mea cum bate odată cu a lui. Privirile noastre se intersectează și zâmbim amândoi. Îmi sprijin capul pe umărul lui și îi pot vedea pe Daiana și Adrian cum mă privesc și își zâmbesc.

— Ești singur? îl întreb fără să îl privesc.

— Dacă îți spun cu cine sunt, nu mă crezi. îmi întorc imediat privirea către el. O vezi pe bătrânica aceea care se uită la noi și zâmbește cu gura până la urechi? îmi explică și mă uit ghidată de privirea lui.

Într-adevăr, la o masă din spate este o doamnă în vârstă care ne privește cu atâta dragoste și mulțumire.

— Este mama ta? îl întreb.

— Mama? Nu. Este bunica mea. spune și acum înțeleg. Vrei să mergem până la ea? S-ar bucura să te cunoască. mă întreabă și rămân fără cuvinte. Tot ce pot să fac este să dau din cap că "da" și deja ne îndreptăm spre masa ei.

— Bună seara! o salut. Sophie! mă prezint și întind mâna către ea.

— Bună seara! se ridică. Lora, îmi pare bine! îmi prinde mâna zâmbind. Te rog, ia loc! îmi face semn către scaunul liber și mă așez. Am înțeles că ești studenta lui Harry, nu? întreabă și îmi e atât de rușine.

— Da, din păcate, dar și din fericire. îi răspund și ea râde. Harry îmi prinde mâna pe sub masă și îmi zâmbește.

— Din păcate înțeleg. De ce din fericire?  mă întreabă Harry curios. Aoleu!

— Pentru că am înțeles că ești un profesor dedicat literaturii, iar eu chiar asta îmi doream să am. îi zâmbesc și eu și îmi strânge mâna. O văd pe Diz uitându-se după mine.

— Cred că te caută prietena ta. îmi confirmă Harry.

— O să plec acum, dar poate ne mai vedem! îi spun Lorei.

— Cu siguranța trebuie să ne mai vedem! se ridică bunica lui Harry și mă îmbrățișează. Mă strânge foarte tare în brațe și simt că ar fi vrut să vorbească mai multe cu mine. Dar nu e momentul și nici locul.

— Foarte drăguță bunica ta! spun entuziasmată, dar și rușinată în timp ce mă conduce la masa mea.

— Ea m-a crescut, ce pot să zic... se uită la mine fericit că am cunoscut-o pe Lora.

— În regulă, Harry! Ea este Daiana sau Diz, cum îi spun eu, și el este Adrian, iubitul ei, prietenii mei cei mai buni! îmi prezint mica familie.

— Harry, încântat! dă mâna cu Adrian și îi face cu mâna Daianei.

— Cum e să fii profesor? îl întreabă ea direct. Ne așezăm la masă.

— Frumos, dar obositor.

Daiana Începe o întreaga poveste despre ea, de când voia ea să se facă profesoară, dar s-a răzgândit pe parcurs. Adrian îl întreabă despre facultate, ce trebuie să facem ca să fim printre primii, dacă trebuie să ne stresăm etc. Eu nu sunt atentă la ce vorbesc ei. Eu doar privesc. Îl privesc.

— Am o bibliotecă imensă, dacă te interesează vreodată. Sau dacă îți trebuie ceva anume, să apelezi la mine pentru că am tot ce îți trebuie. spune zâmbind și știu că nu se referă la cărți.

— Îți mulțumesc pentru ajutor! De fapt, chiar nu mai am ce să citesc acum.

— Vrei să vii? Nu durează mult și mâine intrăm după masă. mă întreabă și o văd pe Diz uitându-se ciudat la el. O aduc eu acasă, dacă asta e problema. îi citește gândurile și o îmblânzește pe micuța viperă grijulie. Dizzy pare că se bucură, dar Adrian nu. Adrian parcă mă roagă să nu mă duc.

— Ok. Merg. accept invitația.

Pastele mele sunt exact cum mi-am imaginat. Delicioase. Harry gustă din pastele mele. Cu furculița mea. Mă topesc toată. Daiana și Adrian au spus că mai stau la restaurant și am înțeles că în drum spre Harry trebuie să o lăsam pe la Lora acasă la ea.

Ne urcăm în mașina lui Harry. Lora mă lasă pe mine să stau în față. Ajungem repede la ea acasă. O îmbrățișez iar și stăm la poartă până se asigură Harry că a intrat și a încuiat ușa după ea. Plecăm spre casa lui Harry. Îmi prinde mâna în a lui și o duce la buze. Îmi lasă un sărut în palmă care mă cutremură. Ajungem în fața casei lui. Îmi deschide portiera și cobor din mașină.

Are o casă imensă cu o grădină foarte îngrijită, plină de flori. Intrăm și încuie ușa cea mare. Nu apuc să văd prea multe lucruri pentru că Harry aruncă cheile pe masă și mă trântește de perete.

Mâinile lui îmi prind talia și îmi strânge ușor mijlocul. Îi simt buzele pe gâtul meu. Îmi lasă foarte ușor niște săruturi pe claviculă, apoi urcă încet spre buzele mele. Sunt topită din cauza lui. Eu sunt gheța și el e soarele. A dispărut gheață.

Îmi atinge nasul cu al lui și zâmbește. Zâmbesc și eu pentru că acum, în acest moment, este singurul pe care îl vreau.