Triplu A

Capitolul 3

Afara bate vantul asa ca Amy isi scoate esarfa din geanta si si-o incolaceste in jurul gatului.

-Brr, mai bine, murmura ea esarfa fiindu-i cu adevarat de ajutor.

Ajunge in aproprierea blocului sau si zareste o siluieta, un baiat mai exact, care statea pe una din treptele de la intrare in bloc privind in stanga si-n dreapta parca asteptand pe cineva.

Amy se tot aproprie si realizeaza ca baiatul era defapt Matias. Fata ii devine palida si ochii i se maresc de uimire . Matias se ridica si el dandu-si seama ca aceea era Amy si face cativa pasi in fata spunand simplu :

-Buna .

-Buna. Saluta si Amy.

-Ce faci ? o intreaba.

-Bine. Raspunde sec . Amandoi erau emotionati.

-Vroiam sa vorbim, afirma Matias.

-Si eu. Raspunse instantaneu fara vreo retinere. Voia sa vorbeasca cu el, dar ii era teama, ce ii va spune, cum ii va raspunde la intrebarile lui, care presimtea ca sunt aceleasi ca si ale ei. Nu detinea raspunsuri.

-Mergem sa bem ceva ? ofera Matias evitandu-i privirea fetei, nu avea puterea de a o privi in ochii aia verzi, superbi ce straluceau.

-Nu, spune Amy asezandu-se pe treapta pe care statuse el ceva mai devreme. Matias intelegand mesajul se aseaza si el.

-Imi cer scuze, incepe el . M-a luat valu’ ..eram cu tine si credeam ca .. dar se opreste.

-Ca ce ? intreaba Amy intorcandu-si privirea catre el. Prost gest de al privi in ochi. Acum cu privirea lui atintita asupra ei se simtea vulnerabila, ochii lui parca o hipnotizau.

-Ca asta, spune Matias apropriindu-se si atingandu-i usor buzele intr-un sarut scurt.  Buzele ii erau catifelate si carnoase, suculente.

-Nu trebuia sa faci asta ! se rasteste Amy.

-De ce ? intreaba nedumerit Matias.

-Pentru ca..pentru ca..cauta fata un motiv. Pentru ca asta ma face sa imi placa de tine si mai mult decat imi place deja ! Si nu vreau asta ! Asta nu e bine ! continua ea sa tipe. Imi vreau inima intreaga !  Spusese adevarul cui nu trebuia spus vreodata, dupa parerea ei. Acest adevar trebuia tinut secret, dar iata ca acum chiar el il aflase, de la ea. Isi ia geanta, se ridica de pe scari si o ia la fuga in bloc, ducandu-se acasa. Era a doua oara cand fugea de Matias.

Baiatul trist si lipsit de orice alte sentimente porneste spre casa. Credea ca daca va vorbi cu ea totul se ve schimba, in loc sa il evite, sa il imbratiseze si sa-l sarute, dar totul avea sa mearga si mai prost. Trebuia sa procedeze altfel, ce, credea ca daca va veni la ea asa si cu cateva vorbe si un sarut totul se va schimba? Era prost! Cu o floare nu se face primavara. O multime de alte posibilitati de a remedia situatia dintre el si Amy ii veneau in mine, dar numai una prinse contur. Se opri pentru o secunda si gandi :

-Tine la mine ! Chiar ea a spus-o. Matias a inceput sa priveasca altfel lucrurile. Asta era sansa lui, daca lui Amy chiar ii placea de el va ceda. Si Matias incepu sa ticluiasca un plan prin care o va cuceri pe fata. Ura duce la dragoste, asa-i? Asta avea sa faca si el. Va incepe sa o necajeasca, sa se tina dupa ea, sa o faca sa il priveasca ca pe un insuportabil de care va fugi, apoi Matias “cel rau” va disparea, iar aceasca “schimbare” o va face pe Amy sa se aproprie de el. Era un plan perfect in capul lui si il va folosi daca o vrea pe Amy, si el clar o voia, pentru ca..aproape o iubea ! Nu avea sa scape !

                                                                   ***

-Pa Matt ! spune Amber in timp ce deschidea usa blocului unde locuia cu un zambet mirific pe fata. A fost o seara superba!

-Chiar a fost ! sopteste Matt facandu-i cu mana lui Amber.

Amber urca scarile radiind de fericire. Intalnirea cu Matt a fost chiar placuta. Incepea sa il placa. Noroc ca ea nu e in aceeasi situatie ca si Amy, ba chiar ar spera la o relatie.

In seara asta Matt fusese atent, galant. Ochii lui verzi straluceau.

Matt era pe drumul spre casa gandindu-se la Amber. Ii placea de ea. Era frumoasa, cu un par stralucitor castaniu. Avusese sansa chiar sa il atinga cand a trebui sa ii aseze o suvita rebela. Ochii ei gri-albastrui straluceau.

Se indragosteau unul de celalalt.

                                                                   ***

-Alo? Raspunde Anne.

-Sunt Mike..se aude o voce molesita in telefon.

-Ce vrei ? striga ea nervoasa.

-Imi pare rau ca nu am mai venit azi…

-Trebuia sa ma suni atunci nu acum dupa de am asteptat o ora singura pe banca ! Atunci trebuia sa ma suni ! tipa cat o tineau rarunchi pe Anne enervata pana la culme. Mike nu se sinchisise  sa o sune si sa anuleze intalnirea pe care o stabilisera, ci o lasase balta sa il astepte ca fraiera.

- Dar..incearca Mike sa spuna, dar nu izbandeste pentru ca Anne ii inchide telefonul aruncandu-l in pat.

-Chiar vroiam sa ne vedem..ofteaza Anne, dechizandu-si laptop-ul.

“Hey fetelor !” i se deschide o fereastra. Era un mesaj de la Amber.

“Hey ..” spune Amy.

“Ce faceti ?” se hotaraste Anne sa intre si ea in conversatie.

“Bine !”

“Rau..” scriu in acelasi timp Amber si Amy.

Anne intelesese ca intalnirea lui Amber cu Matt mersese bine si ca Amy era afectata, bineinteles de Matias.

“Tu?” o intreaba Amber.

“Bine..” se gandeste sa ascunda faptul ca era dezamagita, dar pana la urma nu putea face asta. Stia ca ele o vor ajuta.

“Defapt..deloc bine.” recunoaste Anne.

“Ce s-a intamplat?” intreaba din nou Amber.

“Mike nu a venit ..” raspunde.

Amber pricepuse situatia si a inceput sa vorbeasca cu Anne consoland-o, dar Amy nu spusese nimic, ba chiar iesise.

“Din cauza lui Matias ..” spune Anne

“Da..oare l-au gasit? “ intreaba Amber. Ii dezvaluise totul lui Anne printr-un mesaj dupa ce se despartisera.

Fetele nu stiau ca “disparitia” lui Matias nu era o disparitie, el fusese sa vorbeasca cu Amy care acum statea cu fata cufundata in perna scaparand lacrimi si suspine.

Soarele rasari a doua zi si o trezi pe Amy. Aceasta se  ridica in capul oaselor si se freca la ochi, genele fiindu-i grele de la lacrimile uscate. Se ridica din pat si incepe sa se pregateasca pentru o zi obisnuita de miercuri, de scoala.

-Buna dimineata mama ! spune ea intrand in bucatarie pentru a lua micul dejun. Tata a plecat deja ?

-Buna dimineata si tie scumpa mea ! Da e plecat. Cereale ? o intreaba mama fluturand cutia de cereale.

-Da.

Isi termina micul dejun, isi lua geanta si pleca.

Ca deobicei, la sfertul drumului se intalneste cu Amber si Anne.

-Doamne Anne, ai ajuns la timp ! exclama Amy zambitoare, ca si cum nici nu ar fi plans aseara.

-Nici nu stii cat am tras de ea ! spune Amner dandu-si ochii peste cap.

Anne zambeste dulce. Azi renuntase la fardul de pleoape, dandu-se doar cu rimel numai pentru a ajunge la timp !

Exact ! Ce tragedie !

-Sa mergem !spune Anne mandra luand-o inainte. Celelalte doua fete se uita una la alta si zambesc clatinand din cap. O iubeau pe Anne asa cum era ea si erau sigure ca iubirea era reciproca.

Pana au ajuns la scoala credeau ca va fi o zi frumoasa. Ei bine , va fi, dar nu si pentru Amy.

Trageti cortina, incepe spectacolul !