Moartea ? Ce e asta ? Moartea e doar un fel de a separa trupul de suflet, de un suflet drag la care ti cu adevarat. Nici macar moartea nu iti poate lua ceea ce ti-ai dorit vreodata, dar poate incerca. Momentul acela unic cand ai atins pentru prima oara dragostea in mainile tale mici este indescriptibil si nimeni nu ti-l poate rapi vreodata, dar pot incerca. Oamenii vor mereu sa ne ia tot ce avem mai de pret, si nu, nu ma refer la lucruri materiale, astea sunt trecatoare, ma refer la fericirea adevarata. Toti iti vor binele, doar literalmente, aceasta propozitie corect interpretata se refera la faptul ca oamenii vor sa iti rapeasca fericirea, ideea de a tine la cineva este greu de inchipuit, dar nu imposibil. E o diferenta intre a avea nevoie de cineva si a avea pe cineva. Nevoia se manifesta pentru lucrurile materiale, insa dorinta de a tine la piept pe cineva si a gusta impreuna din eternitate este vesnica. Eternitatea alaturi de cineva poate exista si dincolo de moarte, insa cei 2 trebuie sa se caute mult timp, in speranta ca dragostea lor va dainui mai departe, dar stii cum se spune... Speranta moare ultima.
15 august 2006
Rose P.O.V
Priveam atentă pe fereastră, analizând fiecare om care trecea prin faţa casei, observând rareori feţe cunoscute. Termometrul din camera mea indica 30 de grade Celsius, faţa mea devenind extrem de fierbinte. Alarma telefonului meu sună frenetic, indicând faptul că era momentul să plec la petrecerea onomastică a lui Josh. Am ajuns destul de repede deoarece noi locuim unul lângă altul. Am apăsat butonul soneriei, iar imediat în faţa mea a apărut cu un zâmbet larg pe faţă sora lui Josh, Irelia, o fetiţă mai mică ca mine cu 4 ani. Soarele pătrundea printre firele ei de păr şatene, intrându-i în ochi, dar nu pentru a o deranja cu lumina, ci pentru a-i mângâia chipul angelic.
-Intră ! ,îmi spune aceasta copleşită de bucurie.
Am urmat-o până în curtea din spate unde se aflau Josh, câţiva prieteni comuni şi părinţii lor. Aceştia m-au întâmpinat călduros, oferindu-mi o îmbraţisare şi un pahar de limonadă rece. M-am aşezat pe un şezlong la marginea piscinei, urmărindu-mi prietenii cum se distrează. Nu prea aveam chef să înot, aşa că i-am lăsat pe ei să se bucure de asta. Am simţit o mână rece pe spatele meu, întorcându-mă rapid.
-Se pare că nu prea te distrezi. ,spuse băiatul cu ochi căprui.
-Ba da, doar că nu am chef să intru în apă, atâta tot.
Mi-a cuprins palma în a lui, ducându-mă într-o cameră, departe de restul lumii. M-a privit câteva minute fără să spună nimic, doar trecându-şi mâna prin părul meu.
-De ce m-ai adus aici ? ,rup eu tăcerea
-Te deranjează ? ,spune pe un ton glumeţ. Nu am voie să petrec timp singur cu iubita mea ?
Fiorii mi-au cuprins tot corpul, un zâmbet involuntar apărându-mi pe faţă. Era prima dată când mă numea aşa şi nu puteam să spun că nu îmi place, doar că nu simţeam că îl iubesc, era doar o simplă senzaţie de ataşare.
-Am ceva pentru tine. ,spune strecurându-şi mâna în buzunarul pantalonilor. Închide ochii şi întinde palma, ok ?
Am dat aprobator din cap, fără să scot vreun sunet. După câteva secunde am simţit in palma mea un pandantiv ciudat, şi prin asta mă refer la forma lui. Am deschis ochii, dorind să văd ce este. Era un lanţisor cu un pandantiv mov, o piatră, nu ştiu sigur dacă era preţioasă, însă din acea clipă pentru mine era mai scumpă ca orice altă bijuterie.
-E un ametist. ,spune văzându-mă nedumerită. Se spune că este simbolul dragostei în China.
-Mersi. ,spun scurt şi îi zâmbesc.
Buzele sale s-au apropiat încet de ale mele, frământându-le uşor, în timp ce mâna sa trecea uşor prin părul meu, iar cealaltă îmi mângâia obrazul.
-Deci asta a fost drama copilăriei tale ? Te-ai sărutat cu un tip care ţi-a dat un lănţisor la 15 ani? Stai să ghicesc continuarea... S-a despărţit de tine pentru şefa majoretelor ? ,spune râzând
-Mă laşi să continui povestea ? ,îl întrerup enervată
S-a îndepărtat încet, privindu-mă tăcut. Am stat aşa câteva minute, după care, sătul să mai aştepte o replică din partea mea a spus :
-Ne întoarcem la petrecere ?
-Sigur. ,am spus, iar el îmi cuprinse mâna.
Am revenit din nou la petrecere unde ne aşteptau toţi, asaltându-ne cu întrebări stupide de genul : "Sunteţi împreună ?" "De cât timp sunteţi îndrăgostiţi ? "Ce îţi place la el/ea ? " . Întrebările de genul ăsta mă făceau să mă simt ciudat...
-Rose, poţi veni puţin ? ,spuse Mia
-Sigur. ,i-am spus zâmbind.
-Mă poţi ajuta cu farfuriile astea te rog ?
-Nici o problemă.
Am luat câteva farfurii şi le-am aranjat pe masă alături de Mia. Doamna Newmann , mama lui Josh venise cu aperitivele, toti aşezându-se la masă. Deodata am auzit un zgomot puternic, iar toti au ramas muti. Un individ musculos, alaturi de alti 3 barbati cu cagule, imbracati complet in negru, cu arme in mana trag cateva focuri de arme.
-Unde e sotul meu ? Ce ati facut cu el ? ,spuse terifiata doamna Newmann
-Sotul tau nu mai e, iar in cateva clipe il vei urma. , spuse unul dintre ei
-Nu vorbi asa cu mama mea ! Este una dintre cele mai bogate femei din tara asta ! Nu ai acest drept ! ,striga Josh la el
Intr-o fractiune de secunda Josh era culcat la pamant, sangerand groaznic si respirand greu. M-am dus repede langa el, strangandu-l de mana, incercand sa-l calmez. Doamna Newmann striga disperata de durere, insa nimeni n-o asculta, aceasta cazand si ea impuscata.
-Josh... rezista, te vom duce la spital si totul o sa fie bine,iti promit. ,ii spun cu ochii si fata inundate de lacrimi.
Stiam ca nu se mai poate face nimic, sangele incepuse sa ii curga in coltul gurii, era pierdut, la fel ca mama si tatal sau. Ultimele lui cuvinte nu le voi uita niciodata : "Ia-o pe Irelia si fugi cat mai departe de aici ! " ,apoi a inchis ochii si s-a stins.
Multumesc ca ati citit primul capitol al acestei carti. Voi incerca sa postez cat de des pot, va rog sa imi lasati o parere despre carte daca doriti. Cine vrea o dedicatie poate sa imi ceara intr-un comentariu. ^^
