Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi~ de Camil Petrescu

                     Opera literara ''Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi'' de Camil Petrescu a apararut in perioada interbelica 1930 marcand un moment inovator in contextul prozei romanesti prin sincronizare cu literature universala.  

                    Romanul este un roman modern de tip subiectiv, de analiza psihologica deoarece deplaseaza interesul spre estetica autenticitatii, naratiunea concentrandu-se asupra evenimentelor vietii interioare, autencitatea fiind redata prin exprimarea ''exacta'', cu sinceritate, a trairii unor experiente de viata, ''adevarate''. Este un roman al experientei si al autencitatii pentru ca valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii.

              Tema romanului o constituie dragostea si razboiul ca  experiente fundamentale de cunoasterea traite de protagonist.

              Titlul romanului sugereaza doua experiente extreme, alternative ale vietii. Simetria titlului corespunde celor doua parti ale romanului. Persistenta cuvantului ''noapte'' in ambele parti ale titlului este o sugestie a tenebrelor interioare ce marcheaza cele doua experiente in care se consuma framantarile personajului: iubirea si razboiul.

  Sunt prezente modurile de expunere. Naratiunea este principalul mod de expunere, prin descriere sunt conturate personajele, atat in mod direct cat si indirect, prin fapte, ganduri,gesturi, sentimente iar dialogul sustine veridicitatea.

           Caracterul subiectiv al romanului este redat de (prin) naratiunea la persoana I, sub forma unei confensiuni a naratorului - personaj, cu focalizare exclusiv interna, subiectiva, naratorul utilizand pentru analiza psihologica atat dialogul, monologul interior cat si flashback-ul (memoria involuntara).

               Conflictele romanului sunt interioare si au in vedere raporturile lui Gheorghidiu cu sine ( in relatie de cuplu cu Ela) si cu lumea insasi( in razboi).

               Romanul este structurat in doua parti, precizate in titlu, care indica temele romanului: cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist.

             Prima parte, ,, Ultima noapte de dragoste, intai noapte de razboi'' , este in totalitate o fictiune si exprima aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta.

            Incipitul romanului il prezinta pe Stefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in primavara anului 1916, in timpul unei concentrari pe Valea Prahovei. 

 Eroul asista la popota ofiterilor la o discutie despre dragoste si fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presa: un barbat care si-a ucis sotia infidela a fost achitat la tribunal. Aceasta discutie ii declanseaza lui Gheorghidiu amintiri legate de cei doi ani si jumatate de casnicie cu Ele. 

   Initial, casnicia sa cu Ela este linistita, cei doi duc un trai modest, dar par fericiti. Ulterior, mostenirea primita in urma decesului unchiului Tache schimba radical viata tanarului cuplu. Noul statut social si material o transforma pe Ela, ii dezvaluie adevaratul caracter, ceea ce duce la destramarea iubirii dintre cei doi tineri...

  Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji. In casa acestei verisoare cei doi il cunosc pe domnul G, iar Stefan observa ca Ela pare foarte fericita in preajma acestuia. Stefan incepe sa fie din ce in ce  mai suspicios ca Ela l-ar putea insela.

 Odata cu aceasta situatie, incepe calvarul protagonistului: gelozia lui Gheorghidiu, narator-personaj, se autoanalizeaza in toate etapele acestui sentiment. Nevoia de certitudini il determina sa puna la cale o intreaga activitate detectivistica, demarand o adevarata ancheta pe cont propriu. Din toata aceasta situatie rezulta o tensiune dramatica, framantari sufletesti si de constiinta.