DRAKO - Poți sa mă iubești?

Capitolul 9

    POV. Jennifer

   Am acceptat? Da!

    Am făcut bine?... Nu!

    Cu siguranță aceasta întâlnire ma va duce spre pierzanie. De fapt o sa îmi pierd mintile. De ce am acceptat? Sunt atât de sigura ca aceasta întâlnire va fi dezastruoasa. Inițial am fost reticenta, ba chiar cred ca aveam o fata de zici ca cineva mi-a dat cu paru în cap, însă chiar și asa eu am răspuns afirmativ. Noroc ca a părăsit biroul după, urandu-mi spor la treaba și o zi minunata. Mda, ce sa spun? Numai zi minunata nu este asta.

    Pe lângă faptul ca am întârziat, m-am certata pentru a suta oara cu tata și cu soția lui, am mai avut și o discuție destul de aprinsa cu Christopher, a mai apărut și Drako cu personalitățile sale.
   
     Christopher a venit și m-a rugat sa îl însoțesc la nu știu ce eveniment. Normal ca a reușit pana la urma sa ma convingă sa merg . Normal ca eu nu mergeam, însă el da. Cică,, Am nevoie de o partenera, și tu ești singura la care m-am putut gândi! ". Și din nou, eu nu am refuzat. Uneori –adică acum – ma întreb, de ce nu am putut sa ii refuz. Îl cunosc pe Chris de mai bine de 8 ani, ne jucam împreună pe vremea când eram copii. Ii știu comportamentul și nu prea ma aștept la o seara liniștită din partea lui. Însă chiar și asa eu tot am acceptat.

    Ma ridic de pe scaunul de birou și merg spre fereastra. Nici peisajul asta nu ma prea încântă. Acum am doua griji în plus : 1. Cum o sa decurgă întâlnirea cu Drako și 2. Cum o sa reacționeze presa la apariția mea la acel eveniment.  Nu am fost la evenimente pana acum. Preferam mai mult sa stau în casa sau sa merg în cluburi, poate sa mai și beau câte un pahar doua. Mereu la astfel de evenimente mergeau cei doi părinți minune. Eu nu  i-as nu-mi tocmai părinți , mai mult colacatari sau vecini .

    Dacă puteam avea puterea de a lua o decizie în privința mamei, atunci nu as fi stat pe gânduri și i-aș fi plătit orice cheltuiala, orice dispozitiv pentru a o tine în viata. Însă nu am avut-o. M-am învinovăți pentru asta mult timp, asta pana când toata lumea a început sa dea vina pe el. De fapt era vina lui. Atunci  mi-am  abținut orce impuls de a o lua pe drumuri greșite pentru ca asta și-ar fi dorit ea. Sa ajung cineva fără ajutorul nimănui. Și-am făcut-o. Ei bine nu chiar fără cineva. Ea a fost cea care m-a ajutat cel mai mult, și chiar dacă nu vreau sa o recunosc. M-a ajutat și el la ceva... m-a ajutat sa ma motivez în al distruge. Asa cum a făcut-o el cu speranța mea de a o avea pe mama înapoi lângă mine, sa îl distrug la fel de tare.

— Domnișoară v-am adus ultimele rapoarte pe ziua de azi! Marta intra în birou, eu doar ma întorc cu fata spre ea și dau din cap în semn ca bine.

    Aceasta părăsește biroul în liniște și îmi zâmbește încurajator. Îmi mut privirea de pe ușa închisă pe fotografia mamei. Știu ca semăn cu ea și poate ca asta este ce mi-a rămas de preț de la ea. Poate ca îmi doresc sa semăn mai mult cu ea. Cine știe? Acum îmi doresc sa știu ce dorea sa îmi spună atunci. Amintirea dureroasa a acelei zile îmi umple mintea și îmi transforma sufletul într-un cavou plin cu durere. Era ziua în care a fost dusa la spital.

  ,, — Fata mea, sa nu uiți niciodată ca te-am iubit și ca am vrut sa te ajut cum am putut mai bine! Își lasă capul în jos, lacrimile scurgandu-se pe obraji palizi. "
 
    Nu știam ce se întâmplă cu ea, nu știam de ce îmi spunea astfel de lucruri. Atunci am sunat cât de repede am putut la ambulanta și am așteptat-o plângând lângă ea. Dorea sa îmi spună mai multe, însă plămânii nu ii permiteau. Respira foarte rapid, parca era strânsă de gat. Plângeam și ii ceream sa îmi spună ce pățește. De ce era transpirata, de ce își strângea mana la piept și lovea ușor cu ea.

    Mai apoi am aflat. Am aflat atunci când doctorul a ieșit de pe ușa, având privirea aceea plina de regret și tristețe.

    Dau din cap rapid, alungând aceste gânduri într-un colt îndepărtat al mintii. Nu vreau sa îmi reamintesc toate astea, cu atât mai puțin acum. Chiar dacă acelea au fost ultimele ei cuvinte , le-am considerat ca pe o speranța că poate își revine și va continua. Va continua sa rămână lângă mine. Dar șansă ei de a face asta a fost distrusa de el. Doctorii spuneau ca are o șansă de 1 % sa își revină, însă aceea nu a contat pentru el.