Loving the Bad Boy

Capitolul 20 - Secretul celei mai bune prietene

-Emma-

Am fost în al nouălea cer după întâlnirea cu Aiden, în urma căreia suntem, oficial, un cuplu. Nimeni nu îmi putea strica buna dispozitie. Sunt așa de fericită că tipul pe care îl plac de atât de multă vreme vrea ca eu să fiu iubita lui. Spune-mi că tu nu ai fi în extaz dacă asta ți s-ar fi întâmplat ție? Mda, așa ziceam și eu. Când m-a condus acasă în seara aceea, puteam să jur că toată noapte o să am zâmbetul imprimat pe față. După ce a plecat, am intrat în casă și am fugit la mine în cameră, m-am aruncat în pat și am luat telefonul ca să o sun pe Amy. Dacă nu îi spun acum, mă va ucide urmatoarea zi și asta ar însemna că am doar câteva ore de a mă bucura că sunt iubita lui Aiden și, în plus, sunt prea tânără ca să mor.

Într-un final a raspuns, după al patrulea ton. Nu i-am dat ocazia să vorbească după ce m-a salutat. Am intrat în detalii despre ce s-a întâmplat la întâlnire și când am terminat, era liniște la celălalt capăt al firului, până când am auzit țipătul și a început să-mi spună cât e fericită pentru mine. Dar o cunosc și știu că, în mod normal, ar fi țipat în timp ce vorbeam și ar fi pus nenumărate întrebări, dar de data asta nu a fost așa și am știut imediat că e ceva neînregulă, puteam simți din vocea ei. Voiam să întreb, dar nu am mai putut pentru că a zis că are puțină treabă și trebuie să închidă. Acum, chestia asta mă pune pe gânduri, de-obicei stăm ore în șir la telefon și analizăm fiecare detaliu, dar ceva s-a întâmplat între momentul actual și atunci când m-a lăsat la întâlnire și trebuie să aflu ce.
Misiune: Află Ce Ascunde Cea Mai Bună Prietenă. Bang, ăsta e un nume lung pentru o misiune. Este timpul să aflăm ce ascunde Amy!

Luni, în loc să vină Amy să mă ia, a venit Aiden. Hei, până la urmă este iubitul meu și asta ar trebui să facă, nu? Omule, sună așa ciudat să-l numesc iubitul meu.

"Bună, iubire!" Spune când m-am asezat pe locul pasagerului, s-a aplecat și mi-a dat un sărut pe obraz. Bineînțeles că asta m-a făcut să roșesc și să rânjesc. "Ți-a fost dor de mine?" A întrebat, plecând din fața casei.

Am oftat și mi-am pus centura. "Mie? Să-mi fie dor de tine?! Nu prea cred." Am spus, dând din mână sugestiv. Aiden mi-a apucat mâna și a sărutat lung dosul palmei.

"Știi și tu că ți-am lipsit." Mi-a făcut cu ochiul și și-a întors atenția înapoi la drum. Am simțit cum obrajii îmi prind culoare și, trebuie să recunosc, chiar mi-a fost dor de el. Ugh, nu-mi spune că mă transform în celelalte fete care stau la picioarele iubiților lor, tot timpul. Dacă mă transform în așa ceva, cineva să arunce un pian pe mine. Chiar dacă mă gândeam că mi-a fost dor de el, nu am de gând să îi zic.

"Deci, pun pariu că după ce am plecat din fața casei tale ai sunat-o pe Amy să-i povestești despre întâlnire." Zice el, intrând în parcarea școlii. Cum de știe lucrurile astea?

"Poate." Am zis, cu nonșalanță.

"Deci, așa ai făcut. Am văzut atunci când te-am lăsat, că ești nerăbdătoare să povestești cuiva." Frate, e capabil să vadă prin mine atât de ușor.

"Da, bine." Mi-am dat ochii peste cap și am deschis portiera ca să ies. Când eram pe cale să ies cu totul, am simțit o mână trăgându-mă, de șolduri, înapoi în mașină. M-am întors  ca să îi trag un dos de palma, dar înainte să pot face asta i-am simțit buzele zdrobindu-se de ale mele. Era un sărut dulce și plin de pasiune, care mă topea pe dinăuntru.

Aiden s-a îndepărtat puțin de mine, mi-a luat o șuviță din păr și a dat-o după ureche. "Ei bine, dacă îți e teama să zici că ți-a fost dor de mine, atunci lasă-mă pe mine să-ți zic că mi-a fost foarte dor de tine." Am zâmbit la declaratia lui și l-am sărutat.