Menajera Familiei Park

Capitolul 2. E ora 12 noaptea

<{Acest job constă în curățenie la domiciliu, ceea ce înseamnă că este un post pentru menajeră.
Căutăm fată slăbuță cu vârstă cuprinsă între 18-22, să fie muncitoare și respectuoasă.
Salariul este în valoare de 200,000 won pe săptămână. Pentru mai multe detalii sunați la acest număr ********** "

-Bruh, asta sună bine. Iar salariul sună și mai bine. Sper să fac rost de job-ul ăsta. }>...

Normal că am aplicat. Am completat formularul, l am verificat de trei ori să fiu sigură că este totul la punct. Am nevoie de acest job. Sinceră să fiu, nu m-aș fi văzut niciodată "menajeră", să stau să curăț toată ziua după toți snobii care nu sunt în stare să-și ia nici un pahar cu apă singuri, dar iată-mă acum, disperată să fiu angajată. Rămâne doar să aștept și să sper că nu au dat postul deja.
Stau pe balconul modest al apartamentului și îmi rod unghiile. Știu, "prost obicei" de care credeam că am scăpat acum mult timp, dar nu pot să mă abțin atunci când sunt stresată. Am primit un email în care scria că mă vor contacta dacă voi lua job-ul. Da, încă aștept. Mă holbez la ecranul telefonului de două ore verificând orice notificare. Înafară de facturi și noi postări pe rețele de socializare, nimic nou. Renunț, e deja ora 23:00. Nu mai sună nici dracu la ora asta.
Îmi fac rutina de seară, îmi pun o mască pe față și pot să jur că arăt ca un monstru după ce și-a băgat capul în ulei, dar nu risc să am din nou acnee. A fost de ajuns în liceu. Îmi îmbrac pijamalele cu pisici. Cam copilăros, dar le ador. Îmi iau laptopul și încep să caut alte locuri de muncă decente, când deodată aud telefonul sunând. Un număr necunoscut:

- Bună seara! Vă rog să mă scuzați că vă deranjez la această oră târzie.
- Bună seara! Nu este nicio problemă( este , e ora 12 noaptea). Cine sunteți?
- V-am sunat în legătură cu slujba pentru care ați completat acel formular. Sunt asistenta noii dumneavoastră șefe. Sunteți angajată.
- Vorbiți serios?
- Desigur, nu v-aș fi contactat dacă nu primeați job-ul. Vă voi trimite mâine adresa și câteva detalii suplimentare.
- Vă mulțumesc enorm! Chiar aveam nevoie de această slujbă!
- Nicio problemă, dragă! Fie între noi, ești singura care a aplicat. Nimeni nu mai vrea să lucreze ca menajeră în zilele astea. Și încă ceva, din câte am citit sunteți la facultate. Pentru a evita complicarea programului dumneavoastră, Doamna Park este dispusă să vă ofere o cameră, desigur, dacă sunteți de acord. De asemenea, fiul dumneaei și cu tine , domnișoară mergeți la aceeași facultate, deci veți putea pleca și întoarce odată cu el.
- Um..Nu vă pot da un răspuns momentan. Am deja un apartament și aș prefera să mă deplasez singură.( Cine știe cine și cum e fi.su?! Nu mă urc în aceeași mașină cu el!)
- Nu este nicio problemă! Oferta rămâne valabilă în caz că vă răzgândiți. Din nou, îmi cer scuze, este destul de târziu și probabil vă odihneați. Vom discuta mai multe detalii în altă zi. Când sunteți liberă?
- Mâine este ok?
- Mâine este perfect. Vă voi comunica ora în cel mai scurt timp posibil. Cel mai probabil după ora 12.
- Vă mulțumesc! La revedere!
- La revedere, domnișoară!

*A doua zi*

-La dracu cu alarma asta!! apăs furioasă pe ecranul telefonului. Nu am putut să dorm toată noaptea. Normal că vecinii
de deasupra trebuiau să aibe muzica la maxim.  Ce pot să mai zic? I am reclamat de multe ori, dar au pile pe la poliție, acum trebuie să le îndur petrecerile noapte de noapte. Cearcăne,  super, desigur că nu puteau să lipsească. Cu puțin machiaj le voi acoperi până să mă întâlnesc cu șefa mea. Nu vreau să arăt ca ultima drogată și să fac o primă impresie oribilă. Mă sprijin cu mâinile de masa bucătăriei. Mi-e foame..deschid frigiderul...aproape gol.
- Felicitări! N-ai făcut cumpărăturile ! îmi reproșez. Cerealele cu lapte nu m-au trădat niciodată. Îmi umplu bolul și mă așez pe unul dintre scaune. Termin repede așa zisul
"Mic dejun", se pare că asistenta mi-a trimis un mesaj cu adresa și ...ora 15:00, măcar am timp să decid cu ce mă îmbrac.
  Până la urmă am optat pentru o cămașă simplă albă, singura pe care o am deoarece nu suport cămășile, niște blugi negri cu talie înaltă și expadrile. Părul prins într-o coadă și un machiaj natural. Pot spune că arăt decent, chiar bine.
  Aș putea lua un taxi până într-un anumit punct și apoi să o iau pe jos. Este încă devreme și am destul timp, așa văd și eu împrejurimile și am timp să învăț drumul. Am căutat adresa cu puțin timp înainte să părăsesc apartamentul, se pare că familia locuiește într-un cartier de bogați. Nu mă mai miră salariul și faptul că au o asistentă personală..sau că au nevoie de o menajeră! M-am gândit la oferta propusă de ei și am să refuz. Dacă fiul lor va merge la aceeași facultate cu mine, prefer să nu se afle ce lucrez și pentru cine.  Normal, nu mi-ar păsa de părerea altora, dar chiar vreau să am anii de facultate liniștiți, fără bârfe sau certuri. Mă gândesc dacă voi putea găsi niște oameni de calitate, poate chiar prieteni adevărați.
Am coborât din taxi și mai am cam vreo 15 minute de mers dacă mă uit bine pe Google maps. Privind în jur se pot observa case imense, chiar vile..Nu cred că există vreo locuință pe această stradă fără piscină...să nu mai zic de mașini. Ăștia sigur se întrec, nu au pe ce arunca banii!
  În sfârșit,  am ajuns la destinația propusă. O vilă mai exact, ca celelalte de fel,  cu porțile larg deschise. Ori chiar sunt așteptată, ori cineva a plecat de curând cu o mașină scumpă.
O să mă prefac că nu am de parcurs o întreagă alee până la ușa casei.
  Sun la sonerie și nu trebuie să aștept mult, deoarece în prag apare o femeie la vreo 40 de ani, îmbrăcată într-o ținută office, probabil asistenta.
  - Bună ziua, domnișoară! Vă așteptam! Vă rog, intrați!