Addicted to crime |ᴴʸᵘⁿʲᶦⁿ|

9

Perspectiva lui Song Yona

Apusul soarelui împingea acum vaporul înapoi în port făcând timpul să curgă mult mai repede.

Mă uitam pierdută în valurile tulburi ale apei gândindu-mă intensiv la un singur lucru.

Cum era posibil ca o frică atât de adâncă să dispară atât de ușor? Ca și cum nici nu a fost vreodată acolo...

Nici nu credeam că e posibil. Însă uite-mă privind valurile adânci ale mării fără nici o reținere

Gândurile îmi erau încurcate însă în același timp complet în ordine.

Hyunjin se aproprie în cele din urmă de corpul fetei, oprindu-se la mare distanță.

Hy:- Mai ești curioasă să afli totul despre mine?

Întreabă brunetul revenind cu privirea la fată care doar aprobă ușor din cap în semn aprobator.

Hy:- Bine.. Ce să îți spun mai întâi..

Începe băiatul făcând o scurtă pauză de respirație pentru a se întoarce rapid la subiect.

- Despre ocupație, nu am una. Eu doar îmi ajut părinții în firma lor.. Însă te avertizez, mă descurc mult mai bine ca ei în gestiune.

- Sunt foarte receptiv, atent la detalii si punctual.

- Dețin foarte multe proprietăți. Am 21 de ani și...

Continuă băiatul atrăgând atenția Yoney prin simpla sa vârstă fapt ce o determina să se holbeze lung în analiza gândurilor.

Erau 4 ani diferență între ei. Lucru ce deja părea o îngrijorare dat fiind că șatena crezuse că erau mai apropiați.

Hy:- Și despre iaht... da, este în întregime al meu, sunt sigur că te întrebai.

- Am omis ceva?

Continuă băiatul observând schimbarea bruscă de pe chipul fetei.

În sfârșit vasul se oprise la marginea docului eliberând scara dintre acestea.

Sentimentul de nesiguranță acaparase starea fetei care acum privea în direcția lui Hyunjin cu alți ochi.

Vârsta putea fi doar un număr dar în cazul ăsta putea fi și nepotrivit. Iar asta o îngrijora mai tare decât era cazul.

Hy:- Scuze dar chiar nu cred că va merge.

Spune brusc șatena privind cum expresiile lui Hyunjin se schimbaseră complet.

Iar plecându-și capul preț de câteva secunde, fata apucă balustrada din dreptul scărilor, coborând cât mai repede posibil în intenția de a pleca.

Însă de cum pășește pe una dintre scările șubrede ale vasului, Yona își pierde echilibrul alunecând rapid în direcția mării.

Iar de îndată ce își închide ochii instinctiv în vederea impactului, apucă a scoate un strigăt în atenția pericolului.

Apa era atât de rece în amintirile ei, însă acum se simțea complet diferit.

Pentru că acum își simțea întreaga greutate purtată de atmosferă, în intenția unică de a pluti. Iar diminuarea propriului corp ii oferea o senzație vagă de protecție.

Și totuși ceea ce părea a fi o scufundare plăcută în adâncurile mării se simțea mult prea bine incluzând detaliile situației. Astfel că deschizându-și privirea, motivul înșelător iese rapid la iveală.

Pentru că Hyunjin o ținea strâns în brațe așteptând o reacție din partea ei.

Însă de îndată ce realizează ce s-a întâmplat, Yona se ridică ca din foc încercând să gesticuleze situația.

S.Y:- Uhh, alunecasem... credeam că o să cad și.... Îmi pare rău.

- Dar mulțumesc că m-ai prins...

- Ai instincte foarte bune.

Continuă fata jenată dorindu-și să dispară cât mai repede din acel loc.

Băiatul însă râde scurt în vederea șubredă a fetei ridicându-se la nivelul ei.

Hy:- Ascultă... nu știu ce am făcut greșit.

- Dar chiar vreau să ști că îmi place de tine, chiar mai mult decât crezi.

- Și dacă te răzgândești, abia aștept să ne vedem din nou.

Spune Hyunjin scuturându-și vag palmele lăsând fata să se îndepărteze de îndată ce îi aprobase scurt din priviri.

Însă pe parcus ce aceasta se îndepărta, acel sentiment necunoscut creștea în sufletul băiatului care nu mai era capabil să îl ignore.

Hy: De ce mă simt în acest fel?

Se întreabă brunetul pe un ton iritat privind în spre corpul din ce in ce mai îndepărtat al șatenei.

Hy:- Este doar o altă victimă experimentală, nimic mai mult.

Încheie hotărât băiatul înapoidu-se în scopul de a-și continua activitatea.