Inimi Rănite.

Capitolul 5

       Alex

          Am plecat din spital, iar acum trebuie să mă gândesc ce voi face în continuare. Nu știu ce naiba a fost în mintea mea de-am spus că am pe cineva care gătește, din moment ce eu mănânc numai în oraș. Acum trebuie să găsesc și o bucătăreasă, asta în cazul în care nu aveam prea multe pe cap. Off, de unde naiba fac eu rost de-o bucătăreasă într-un timp atât de scurt? Într-adevăr nu a acceptat să locuiască cu mine, dar dacă va accepta? Trebuie să fie cineva în casă, să nu-și dea seama c-am mințit, ceea ce pentru mine este o premieră.

       Ajung acasă într-un final. Este deja ora patru dimineața și oboseala deja și-a pus amprenta asupra mea. Intru in duș și după ce scap de mirosul de spital, ce mi s-a impregnat în piele, imi iau o pereche de boxeri și mă arunc în pat, încercând să adorm, dar nu-nainte de a-mi pune ceasul să sune la ora opt dimineața. Mai am multe treburi de rezolvat până la ora zece, ora de vizită la spital.

                          ***

      Alarma asta nesuferită imi strică somnul, dacă pot spune așa; abia acum o oră am reușit să adorm, gândul meu fiind la Emma și la cum o voi face să accepte să se mute în casa mea. Ihh, ce naiba se întâmplă cu mine? E prima oară când mă gândesc așa obsesiv la cineva. Trebuie neapărat să-mi ocup mintea cu ceva, că altfel o iau razna.

       Merg la baie și-mi fac rutina de dimineață, mă îmbrac cu o pereche de blugi și-un tricou alb și merg în bucătărie să beau o cafea, chiar am mare nevoie de cofeină la ora asta. Imi aprind o țigară și încerc să mă relaxez puțin, doar că am treburi mai importante de făcut, decât să stau să mă relaxez la o cafea.

      Iau telefonul și îl sun pe Marius, omul meu de bază și-n același timp cel mai bun prieten al meu.

      — Care-i treaba boss, mă întreabă acesta căscând, ceea ce înseamnă că apelul meu i-a stricat somnul de frumusețe. 

     — Bună dimineața soare, ne trezim și noi azi? Ii spun pe un ton ironic. Vezi că astăzi te vei ocupa tu de treburile firmei, eu nu voi putea ajunge, am ceva important de rezolvat.

     — O nouă cucerire? Mă întreabă, chicotind.

      — Nu chiar, îți voi explica altă dată. Vezi să nu uiți să-i dai Danielei toate detaliile noului proiect, să se apuce de schiță. Imi trebuie cât mai curând posibil, trebuie să ne apucăm cât mai repede de treabă. 

     — Am înțeles, să trăiți!

     — E bine că ai chef de glume la ora asta. Mie unul, nu-mi arde! Știi cumva o firmă care se ocupă cu găsirea unui loc de muncă? Caut o bucătăreasă sau o femeie care să se ocupe cu, curățenia. Il spun serios, iar acesta izbucnește în hohote de râs.

       — Dar ce-i cu tine, nu te mai mulțumește Daniela? Și de când mănânci tu acasă? Nu-mi spune că ai gânduri de insurătoare și viitoarea ta soție nu știe să gătească, imi spune printre râsete.

     — Știi sau nu? Il intreb printre dinți.

     — Gata, gata nu mai spun nimic. Se vede că te-ai trezit cu fața la cearceaf. Iti voi trimite acum numărul, sper să-ți fie de folos.

    — Mulțumesc.

    — Wow, acum chiar sunt curios cine ți-a dat lumea peste cap; dacă ai ajuns să-mi mulțumești, înseamnă că este serioasă treaba. Te-a afectat rău schimbarea asta.

     — Aștept numărul, îi spun și întrerup apelul. La cât de obosit sunt, numai de glumele tale nu-mi arde mie, la ora asta.

      Arunc telefonul pe masă și observ că vibrează, semn că mi-a trimis mesaj cu numărul. Iau telefonul și apelez numărul respectiv.