Payton Moormeier & Vecina nouă

Chapter thirtieth-We must be united

Capitolul treizeci –Trebuie să fim uniți–

Partea a 2 -a din capitolul anterior...

Din perspectiva lui Payton:

Mă simt atât de rău, când am aflat că Emma a leșinat am venit așa de repede de parcă eram flash.Cred că bănuiesc cine a făcut poza aceea, sigur e Avani!Nu înțeleg ce mai vrea de la mine, am pus punct iar eu îmi văd de treaba mea iar ea de a ei.

Mă ridic din nou din pat apoi încep să mă plimb prin cameră, simt cum nervii pun stăpânire pe mine așa că încerc să mă calmez.Cum poate un om întreg la cap sa facă asta?!Dacă Emma i-ar fi făcut ei așa ceva, nu i-ar fi convenit de loc.Din cauza ei Emma poate pica în depresie, mai ales că ea știe adevarul dar nimeni pe lângă mine și Hades nu o crede.Cred că și voi ați pățit asta cel puțin o dată, să spuneți voi adevărul dar nimeni sa nu vă creadă, e chiar frustrant asta!Îmi prind părul în mami si trag de el încet.Gândește Payton!Gândește, pentru Emma!Bingo!

Ies val vârtej din camera mea și cobor scările cât de repede pot, mama mă întreabă ceva dar nu am timp acum de asta.Parcurg aleea din fața casei Emmei și bat în ușă cu putere.Mama ei deschide iar când mă vede oftează.

–Emma nu primește vizitatorii!îmi spune  și dă să închidă ușa dar o blochez cu piciorul

–Am nevoie de numărul lui Hades, e ceva legat de liceu.îi spun iar ea îmi deschide ușa

Merg spre camera Emmei iar când o deschis dau de ea înconjurată de tot felul de hârtii și cu o cutie cu înghețată.Când ma vede se ridică repede și mă i-a strâns în brațe, îi pup creștetul capului și îmi așez mâinile pe umerii ei mici.

–Uite care e treaba, am nevoie de numărul lui Hades, nu întreba de ce.Doar dă-mi-l.îi spun repede iar ea mi-l dă

Și acum vine faza cu "Ce prost ești Payton!", puteam să-i dau un mesaj ca să îmi trimită numărul.Dar cum o mai vedeam eu pe mica buburuză, huh?După ce mi-l dă îi iau fața micuță în palmele mele și o sărut tandru, cobor scările și o salut politicos pe mama Emmei.

"Sunt Payton, vreau să ne întâlnim undeva, am ceva important să-ți spun."

Îi trimit mesajul lui Hades și aștept să îmi răspundă, după nici cinci minute telefonul mă anunță ca am un nou mesaj.

"Hai la mine să vorbim atunci."

Bag telefonul în buzunar și alerg repede spre casa lui, cu toate că nu sintem prieteni tot știu unde stă.A fost nevoie să știu, în caz că nu o mai găsesc pe Emma.Sau să aflu dacă Emma e la el, si da, sunt puțin gelos pe Hades.

***

Bat în ușa mare de lemn vopsită în negru și aștept să-mi deschidă cineva.Usa se deschide iar de după ea apare Hades care pare destul de obosit.Mă invită înăuntru și mergem la el în cameră, mă așez pe pat parcă căutându-mi cuvintele.

–Uite care-i treaba, am apelat la tine pentru că am nevoie de cineva care să mă ajute să o salvăm pe Emma.Știu că și tu ți la ea, așa că sper că mă vei ajuta.

Îi spun eu în timp ce Hades îmi însemnează un pahar cu suc, iau o gură zdravănă din el apoi îl așez pe o măsuță mică din sticlă.

–Ai dreptate Payton, și eu mă gândeam să vorbesc despre asta cu tine, doar că orgoliul nu m-a lăsat.spune el și își verifică telefonul

–Mda...

–Mă gândeam să analizăm poza mai amănunțit poate găsim ceva pe la față ca să dovedim că fața Emmei i-a fost pusă acolo.

Dau din cap afirmativ si iau un scaun ca sa mă așez lângă el.Primește de la un tip poza iar noi o analizăm, Emma nu ar face o așa poză în viața ei.E o femeie care stă crăcănată pe un scaun fiind goală.Îi analizez tot corpul, picioare, abdomen, mâini, gât.Și ceva îmi sare în ochi.

–Hades, cred că am găsit ceva.îi spun și zâmbesc

                               ●●●

Suspanssss!Sper că v-a plăcut acest capitol!Aștept părerile voastre în comentarii.Bye!