Payton Moormeier & Vecina nouă

Chapter thirtieth-one -Be careful next time!-

Capitolul treizeci și unu –Fii atentă data viitoare!

Partea a 3 -a din capitolul anterior...

Perspectiva lui Payton:

Marți, o zi destul de ciudatapentru mine, acum cu multe emoții.Azi eu cu Hades le vom arăta adevărul, și faptul că cineva a făcut asta intenționat.Ies din casă repede și dau de Emma, alerg spre ea și o iau de mână ca să mă urmeze.

Alergăm ținându-ne de mână, pare atât de nedumerită.Ne orpim un momet cât să ne odihnim, iau o gură mare de aer și apoi mergem încet spre liceu.Să vezi ce fericită v-a fi când v-a afla că nu o să exmatriculată!Și eu sunt fericit că nu v-a fi.

Ajungem în fața liceului așa că ne orpim acolo ca să îl așteptăm pe Hades, în câteva minute apare în fața mea cu un zâmbet plin de fericire.Îmi dă o palmă peste umăr trezindu-mă din visare, mă întorc spre ea și îi zâmbesc drăgăstos, îi iau fața în mâini și o sărut.Pornim toți 3 în liceu apoi ne despărțim de Emma.

–Ești pregătit?mă întreabă în timp ce stăm în fața biroului birectoarei, bat de două ori în ușă iar directoarea ne strigă un "intră".

Intrăm iar directoarea se uită încrîncruntatănoi dar ne face semn să ne așezăm.

–Bună ziua!Am venit aici pentru că vrem să vă arătăm ceva ce nu ați văzut la poza cu Emma.O puteți chema și pe ea și părinții ei aici?spun eu repede și îmi cobor privirea în pământ , îmi mut privirea pe Hades care stă tacut, oare la ce se gândește?

***

În câteva minute părinții Emmei și ea intră în birou și așteaptă ca noi sa începem să vorbim.

–Doamna directoare, ieri eu cu Hades am decis să ne uităm mai bine la poză că poate se vede vreun detaliu ssu veva ce Emma nu are pe ea.După multă muncă am reușit să dăm de ceva, pe gâtul fetei din poză se vede o coadă aproape de ureche dacă vedeți, e un tatuaj.Iar Emma nu și-ar face un tatuaj în viața ei, o cunosc doamna directoare, va puteți uita să vedeți dacă are sau nu, dar vă spun sigur că nu are nimic.spun eu agitat și mă întorc spre Emma care stă neclintită la locul ei

Îi zâmbesc slab și o încurajez din priviri, se uită și ea la mine uimită încă de ceea ce a auzit.Mă ridic în picioare și o trag încet pe Emma de încheietură astfel încât să stea în fața directoarei, îi dau părul Emmei după ureche ca să se vadă gâtul gol goluț.

Directoarea rămâne surprinsă si face repede înconjurul biroului, o ia pe Emma în brațele ei și începe cu scuzele.

–Oh dragă, dacă aș fi văzut!Îmi pare atât de rău doar că sunt bătrână si nu mai văd atât de bine, m-ai putea ierta?o întreabă îndreptându-se de ea puțin.

O iau pe Emma de umeri și mă uit la ea zâmbind, îi transmit și ei zâmbetul iar ea dă din cap aprobator.Părinții ei o iau în brațe apoi se retrag mergând la muncă.Emma se întoarce spre mine și Hades și ne ia strâns în brațe plângând.Mă simt atât de bine că am putut să o ajutăm pe Emma, pui mic!

–Mulțumesc, mulțumesc mult!spune ea apoi se depărtează de noi

Îmi întorc atenția spre directoare care se uită peste niște hârtii.

–Fii atentă data viitoare!îi spun și ies alături de cei doi

Mergem fiecare spre clasa lui, dar înainte o îmbrățișez pe Emma cu cel mai mare dor.

–Să ai grijă de tine!îi spun în timp ce alerg spre clasa mea.

–Și tu!îmi țipă ea apoi intră în clasă.

              
                             ●●●

Hei!Sper ca v-a plăcut acest capitol!Aștept părerile voastre în comentarii!💜🦋💜