Părinții mei au divorțat când eu aveam 4 ani. Eram prea mică ca să pot alege la care dintre părinți vreau să mă duc, așa că au ales să mă lase la bunicii din partea mamei mele.
Eram fericită, aveam mulți prieteni..dar îmi era dor de mama. Venea destul de des la mine. Dar despărțirea de ea e cumplită.
Tatăl meu și-a făcut propria lui familiei. Are o soție și un copil..
Pe tata nu îl iubesc așa de mult încât să îmi fie dor de el.
Am aflat că și mama are pe cineva. E un om bun, îl iubesc pe tatăl meu vitreg!
Aveam mulți prieteni la școală. Toată lumea mă cunoștea ca fetița învățătoare Victoria, de la grădiniță nr. 4 .
Acum am m-ai crescut.. Am 11 ani.
Suntem în prima zi de sărbători. Iarna e așa frumoasă... păcat că bunica mea a murit. Crăciunul a fost distrus pentru mine când am văzut-o pe bunica mea moartă în baie, cu sânge pe față. Făcuseră stop cardiac. Am plâns foarte mult după ea. Dar cu timpul am învățat să trec peste și să uit.
Acum trebuie să mă mut cu mama și cu soțul ei. Mă deranjează puțin faptul că o să îmi las bunicul singur, dar nu am ce să fac.
Am pierdut o persoană foarte importantă pentru mine, dar am câștigat o viață alaturi de mama!
(....)
