Inimi Rănite.

Capitolul 8

     Alex

      Ies din spital, imi aprind o țigară și mă așez pe-o scară, încercând să mă calmez. Trag un fum și simt cum nicotina imi pătrunde în plămâni, începând să mă calmez. Știu că acest viciu nu este tocmai indicat, dar mă ajută în unele situații.

      Acel idiot, a reușit să mă scoată din sărite doar aruncând cu niște cuvinte. Dacă mai stăteam mult în preajma lui, nu știu cât timp mă mai puteam abține fără să-i aranjez fața. Se vede că este un frustrat. Dar asta nu-i dă  dreptul să arunce cu vorbe-n vânt, mai ales când este vorba de demnitatea unei femei.

        Emma poate fi oricum, dar nu o femeie de moravuri ușoare. Are un copil. Și ce! Asta nu înseamnă că l-a făcut cu orice idiot de pe stradă. Nu mi-a dat niciodată de înțeles că este dispusă să se arunce în brațele mele, ci din contra, a încercat să mă țină cât mai mult la distanță.

       Acum, dacă o femeie are un copil, asta nu înseamnă că umblă din creangă în creangă. Dacă tâmpitul cu care a avut o relație, nu a știut să o respecte și s-o aprecieze la adevărata ei valoare, asta nu înseamnă că este vina ei. Nu trebuie să rămâi lângă cineva, doar pentru că aveți un copil împreună. O mamă singură nu trebuie condamnată, ci apreciată! Pentru că este o femeie puternică și are puterea să o ia de la capăt, împreună cu puiul ei.

       Mă ridic de pe scară, pun chiștocul în locul special amenajat pentru fumători și urc in mașină.  Astăzi trebuie să mă ocup de camera fetelor.

        Merg la un magazin de mobilă, de unde-i aleg pătuțul Alexei și tot ce mai este nevoie pentru camera acestora; iar după ce plătesc tot și mi se transmite că într-o oră mi le vor aduce acasă, merg să termin de renovat camera.

       Intru in casă și după ce scot mobilierul din cameră, mă apuc de renovat. Vopsesc pereții albi, pentru a reîmprospăta aerul din cameră. Cum aici nu a locuit nimeni, aerul era inchis, în ciuda faptului că a fost mereu aerisit. Au ajuns și băieții cu mobilierul și cu ajutorul acestora am aranjat camera. Arată minunat! Acum mai trebuie să vină fetele și totul va fi perfect. Sper să-i placă Emmei!

       Se aude ușa de la intrare, ceea ce înseamnă că Marius a ajuns deja. M-a sunat când alegeam mobila, să-mi spună că are nevoie de niște semnături și i-am spus să vină aici.

    — Alex, mă strigă acesta.

    — Sunt aici, strig înapoi și-i aud pașii indreptându-se spre mine.

    — Wow, spune acesta uimit, holbându-se din ușă la camera în care mă aflam. Nu știam că ai făcut un copil peste noapte, glumește acesta pe seama mea.

    — Într-un fel, am făcut, îi spun chicotind.

    — Cum naiba? Ieri nu-ți ardea de relații serioase, iar azi aflu că ai un copil? Ai înnebunit? Ce naiba se întâmplă? Că, să mor dacă mai înțeleg ceva.

    — Hai să bem o cafea și-ți explic tot, îi spun, făcându-i semn, să mergem în bucătărie. Mai arunc o privire camerei și închid ușa mulțumit.

       Ajuns în bucătărie, îi văd privirea nedumerită a prietenului meu, ațintită asupra mea, dar îl evit, pregătind cafelele. Iau două căni și torn cafeaua fierbinte, în timp ce acesta bate nerăbdător cu degetele in masă.

    — Și... ai de gând să-mi spui ce naiba se întâmplă? Mă întreabă aceasta, în timp ce-și savurează cafeaua, ridicând sugestiv din sprînceană.

    — Păi, spun așezându-mă comod pe scaun. Ieri, după ce am semnat contractul și mă indreptam spre casă, o doamnă însărcinată mi-a sărit în fața mașinii, rugându-mă să o duc la spital.