Menajera Familiei Park

Capitolul 6. Lecție învățată!

*Pov. Jimin

A fost destul de ușor să îi deblochez telefonul. Știu că par un nesimțit needucat dar am intrat în galerie uitându-mă la pozele ei. Ce pot spune, e fotogenică, știe cum să se pozeze și chiar arată bine. Aish, iar mă gândesc la cum arată... O iau razna, mă jur!
Vreau să mai navighez puțin prin telefonul ei dar atunci ușa de la intrare se deschide.

- Ia mâna de pe telefonul meu!***

- Ia mâna de pe telefonul meu!! Și cu acestea spuse i l-am smuls din  mâini. Cum îndrăznește să umble pe el?! Știam eu că trebuia să îmi pun parolă cu amprentă.
- Hei! Nu-i vina mea! Tu l-ai lăsat aici! începe a găsi scuze ieftine
- Corecție, l-am uitat aici! Dar asta nu îți dă permisiunea să îmi cotrobăi prin el!
- Practic, pot, deoarece sunt șeful tău.  Spune acesta în timp ce rânjește. Cine se crede?!?
- "Practic", nu ești șeful meu. Sunt angajata mamei tale. Și dacă ai fi fost , nu ai dreptul să îmi atingi lucrurile!
Dau să ies pe ușa de la intrare când aceasta se deschide brusc. Gata să mă lovească.
- Hei! Ai grijă! ridică tonul Jimin și mă trage spre el. Pentru o fată care știe să folosească palmele, nu ești deloc atentă!
Șase băieți se holbează la noi ca cioara la ciolan. Și asta mă face să realizez că Jimin e cu mâna în jurul taliei mele. Mă trag ca arsă din brațele
lui.
- Oh Jimin! Nu ne-ai zis că ai companie! aud o voce cunoscută. Stai,  îl cunosc. Tae, nu?
- Nu ne faci cunoștință? și se apropie de mine. Instinctiv, mă dau doi pași înapoi.
- Nu, menajera tocmai pleca! Și începe să mă împingă afară. Aud cum ușa se trântește tare în urma mea. Ce naiba l-a apucat? Eh, nu stau să-mi bat capul acum. Și nici nu-mi pasă. Dar cine sunt ceilalți tipi ? Poate sunt prieteni sau colegi de facultate. Colegi de facultate !? La dracu!! Dar ei nu mă cunosc, deci nu am de ce să-mi fac griji. Nici nu știu la ce facultate merg ei.

* A doua zi *

Nu am avut niciun chef să mă dau jos din pat astăzi. Am febră musculară, nu-i ok. Mă simt de parcă am fost lovită de o mașină. Măcar acum știu că trebuie să fac mișcare mai des. Am decis să merg pe jos din nou. Așa mai economisesc niște bani. Când a plecat Dna Park împreună cu Helen mi-au lăsat copii după cheile casei. Din câte am înțeles, Jimin nu se trezește până în 12 și nu are cine să îmi deschidă.
Dau să intru, dar ceva blochează bucata mare de lemn. Ce naiba?!? Îmi pun toată forța în mâini și picioare, dacă mai am așa ceva, și împing cât pot de tare până reușesc să fac loc să trec. Noroc că nu am luat micul de jun că altfel nu încăpeam. Ce se întâmplă aici?!? Un băiat, care presupun că doarme, sper, îmi bloca intrarea, alți 2 ocupă una dintre canapele, unul este călare pe blatul din bucătărie. Aparent, au și niște fete să le țină de urât, împrăștiate prin toată sufrageria. Analizez puțin camerele.  Sticle de băutură, pahare aproape goale, mâncare peste tot, mai ales pe podea...ăștia sunt mangă.  Dacă află Dna Park de....Dar chiar...Jimin unde este? Răsuflu ușurată când nu îl văd agățat de vreo blondă plastificată. Doamne, Theya!! Răsuflu ușurată? Doamne ferește!! O iau razna numai uitându-mă la cât am de curățat!! Poate el s-a dus altundeva? Ok, gata! Nu am timp de gânduri irelevante. Mă duc repede în bucătărie și iau cel mai mare sac pe care l-am putut găsi. Apuc fiecare sticlă, ambalaj, etc.
Bun, măcar living-ul și bucătăria să arate bine. Mi-e frică să văd ce mizerie  o fi la etaj. Urc scările și îmi vine să urlu la ce gunoaie pot să fie pe ele. Calmează-te, nu poate să fie mai rău de atât...ușa la un dormitor este deschisa.  Un băiat cu părul negru, jumătate gol stă întins pe mijlocul patului..lângă el o fată în aceeași ipostază. Ce dracu!!? Închid repede ușa și cred că am nevoie de niște clor să-mi spăl ochii. Casa asta a ajuns un bordel într-o singură zi!! Camera lui este în capătul holului. Nu doar că am nevoie de niște răspunsuri, dar eu în altă cameră nu mai intru. El i-a chemat pe ăștia aici, el să-i gonească.
Stau de cinci minute și mă holbez ca proasta la clanță. Să intru sau nu? Ar trebui să ciocăn? Mă jur că dacă și la el văd vreo scenă din 50 Shades of Gray, îmi dau demisia.

-Sunt în spatele tău. Simt o mână pe umărul meu. Tresar și sunt gata să îi dau un șut de toata frumusețea.
- Hei, stai! Sunt eu, Jimin! Nu-ți fac nimic! spune el calm.
- Niciodată să nu te mai strecori pe la spatele meu! Era să fac infarct!
- Lecție învățată! Palma e de ajuns pentru câteva săptămâni. rânjește în timp ce se uită insistent la mine.
- Bun, vreau să știu și eu ce e cu  harababura din toată ca..Dar nu apuc să termin întrebarea. Eu acum observ că poartă doar un prosop în jurul taliei. Simt cum roșeața mi se urcă în obraji. Iar duc o mână la ochi, iar îl aud cum râde,  iar m-am făcut de râs. Bravo, Theya! Nu degeaba ești proastă!
  - Dacă te apropii, te plesnesc! urlu ca o isterică.
- Și cum ai vrea să mă îmbrac dacă stai în dreptul ușii? Care duce la camera mea, unde am hainele. accentuează ultimul cuvânt.
- Oh, da..adică scuze..adică mă dau acum din calea ta! proasto
- Oh, haide! Spune și mă trage înăuntru, ochii dându-i peste cap. Am mai fost aici. De ce mă simt ciudat? Doar nu se așteaptă să mă uit la el cum se schimbă?!
  Își alege niște haine dintr-un dulap și  intră în baia de lângă dressing. La ce te gândeai? Că o să-ți comande să îi pui hainele pe el? O iau razna!! Nu, gata, eu ies de aici!
- Unde crezi că te duci? Credeam că ai să-mi pui niște întrebări?