Viata de printesa

Capitolul I

Sper să vă placă primul capitol din această poveste. Aștept comentarii, păreri, poate chiar idei!

Lectură plăcută!!

Bun,... Eu sunt Angel, am 18 ani și dacă vă întrebați... Da! Sunt fată, în ciuda numelui meu, dar asta este singura amintire pe care o mai am de la familia mea... Toată familia mea!

Iar acum să vă explic!... Eu eram în drum spre petrecerea aniversară a unei colege când mă sună poliția să îmi spună că nu mai am o familie. Fug acasă. Defapt fug la cenușa și praful care a mai rămas din casa mea. Mi s-a spus că a avut loc o scurgere de gaz după care o explozie s-a produs în bucătărie și toată familia mea a murit. Ce-i drept, după înmormântarea familiei mele am fost dusă la un orfelinat la care am stat două săptămâni pentru că,... într-o zi, o femeia cu inima mare m-a adoptat și mi-a oferit bucuria de a avea o nouă mamă.

Faza comică este că noua mea mamă lucreză și în același timp locuiește la un conac imens al unui conte de vârsta mea ai cărui părinți, din câte am înțeles, au fost asasinați. Acum eu locuiesc într-o cameră de lux a conacului și cred că vă gândiți că duc o viață de "prințesă", nu-i așa?

Ei bine... Opriți-vă din sperat, vă asigur că nu este așa!

Luni dimineață, ora 7:00 (1.06.1876)

-Angel... Angel... Trezește-te! Îmi spune mama mea, în același timp zdrobindu-mi toate visele.

-Da? Ce e? O întreb eu cu o voce somnoroasă în timp ce încerc să îmi deschid ochii.

-Repede, îmbracă-te și vino să mă ajuți la treabă.

-O,... ok!

Iar acum știți de ce nu duc o viață de prințesă. Singura condiție ca eu să pot locui aici a fost să ajut menajerele și servitorii la treburi. Cel puțin așa a zis contele. Mdea, de parcă iar păsa, cred că a și uitat de existența mea la câți servitori are. Pun pariu că nici nu știe cum mă cheamă. Oricum, trebuie să mă grabesc, altfel voi întârzia.
Îmi pun pe mine uniforma de lucru alcătuită din: o rochie până la genunchi, gri, cu un șorț alb, bluza albă de sub rochia fără mâneci și, în cazul meu, bentița cu fundă gri din păr(ca să nu îmi vină părul pe față). Cred că vă imaginati că arât ca "Cenușăreasa" , dar defapt arât mai simpatic ca ea.(acum că recitesc asta după mult timp, mă întreb cum am putut scrie așa ceva :)) )
Mă încalț cu o pereche de pantofi ca de școlăriță și ies din cameră.
-Oh, bună, domnișoară Angel! Îmi zice Alvin, unul din majardomi conacului(foarte bătrân).

-Bună ziua! A început...

-Nu, nu încă, dar e pe cale.

-Mulțumesc!
Dacă vă întrebați la ce mă refeream mai devreme, este "Trezirea contelui". Contele se trezeste mereu la 7:30, iar când e pe cale să iasă din cameră toți majordomii si menajerele, absolut toți(așezați în șir indian), se asează pe la mijlocul holului care face legătura cu dormitorul contelui și îi urează "Bună dimineața,conte!". Ciudat, nu? Oricum eu nu particip la asta. Cum ziceam, contele nici nu cred că știe de existența mea, așa că nu trebuie să mă vadă. Am evitat holul central unde deja începea să se strângă lumea și am ieșit direct în gradina din față. Dacă vă întrebați cum arată să știți că e... superbă. În grădina din față sunt plantați șiruri de crini albi peste tot. Este superb, pur și simplu mergi pe drumul către poarta cea mare, iar în stânga și în dreapta sunt crini albi, miraculos de frumoși.

De ce sunt crini albi? Păi, să vă spun: pe conte îl cheamă Kristoff de Lilie iar numele "Lilie" s-ar traduce în altă limbă "Crin". Iar culoarea alb este culoarea preferată a mamei sale decedate. De aceea peste tot, în toate vazele sunt puși crini luați din această grădină.