Ma doare,ma doare sincer chiar ma doare....Dar nimeni nu e acolo,încerc de mult sa fiiu egoista,sa ma gândesc doar la mine...Dar nu îmi permit,stind ca acolo sunt multe alte persoane care suferă,unele mai rău ca mine...unele sunt la început,dar tot ce face e sa le spun ca poate mane o sa fie bine,chiar dacă nici eu nu cred in ceia ce spun..
Incer ca nu plâng sa fiu puternica pentru cei ce au nevoie de mine,dar uneori dau greși și dau friu liber lacrimilor...Am vrut sa va arat ca pot sa ma descur și singura,ca pot sa fiiu de ajutor chiar dacă dau grași,chiar dacă cred orce,chear dacă sunt inperfecta...Am vrut sa dovedesc ca sunt puternica ca pot supraviețui fără voi și uite ca pot,acum sunt singura doar eu și întunericul din inima mea,am reușit dar sunt singura nimeni nu ma înțelege....Toti vor sa fiu copil model dar ei nu sunt Oameni model,in schimb cer ceva ce nu au de la cineva care e imposibil sa viseze..Poate ca sunteți încă sunteti acolo in inima mea,dar va anunț ca ați murit,trebuia sa fiți prezenți când am avut nevoie de voi,nu când am început sa ma descur...Ați apărut din senin și mi-ați distrus veata,miști reproșat ca nu pot fi ceia ce-mi doresc...Poate sunt zile in care zâmbesc,dar fac asta fizic,in schimb pisihic sunt distrusă,și chiar dacă voi spune-ți cai imposibil eu o sa fac posibil...Poate doar ar trebui sa renunț,simnt ca mor in fiecare zi mai mult și mai mult și mai mult,simnt ca nu mai sunt acea eu,care zâmbea și era optimista care nu credea ceia ce spun ceilanti...Dar Singurătatea își face prezenta..ma distruge încetul cu încetul..poate chiar sunt moarta...Și aceia intrebare e încă aici..de ce eu?.Dece nu pot pur și simplu sa dispar?
Mi-au reproșat ca sunt grasa,ca sunt urâta ca nu cant bine...și reproșuri peste reproșuri...asa chiar am încercat sa slăbesc,și am reușit câtuși de putin dar in ochi lor tot asa am rămas,tot o incapabila tot ceia ce urăsc mai ult,tot ceia ce vor sa nu mai vadă...un eșec..
Toti din toate părțile toti,nu mai pot....:
