A Doua Șansă [✔︎]

Prolog

✦ᴊᴜɴɢᴋᴏᴏᴋ✦

Priveam spre cel din fața mea cum se uita peste câteva hârtii, oftând puternic la scurt timp, privindu mă după pe mine in ochii, ce simțeau că devin din ce in ce mai umezi. Nu, nu se putea să-

                  — Îmi pare atât de rău să te anunț tinere însă nu poți avea copii. Rezultatele sunt negative.

Lacrimi începură să se scurgă ușor pe obraji mei, încercând să procesez ce dracu a zis doctotul ăsta.

                      — C-Cum adică nu pot avea copii? De ce?!

Țip eu mai mult ultima propoziție, doctotul tresărind ușor.

                      — Adică nu poți concepe o sarcină așa cum trebuie. Nu e vorba că cu ai avea erecție in timpul actului sexual, ci de faptul că sperma este slabă.

Îmi pun mâinile în cap, venindu-mi sa urlu și să-l iau pe asta la bătaie.

                      — Și drace nu există niciun nenorocit de tratament? Plătesc cat e nevoie! Sunt idol îmi permit.

                       — Îmi pare rău dar-

Nu mai stau să-i ascult lui scuzele penibile și ies din cabinet înainte să fac vreo prostie.

Cum sa nu pot avea copilași? O bucățică mica ruptă din mine să prindă viață în pântecul fetei pe care o voi iubi în viitor?

Nu, asta nu este posibil! Ies din această instituție, ducându mă la mașina mea, intrând în ea începând să plâng mai tare.

Daca eu nu pot da viața, atunci de ce dracu mai exist pe pământ? Care mai e rostul meu. Plus...mai aveam și o iubită. Ahh trebuie să mă despart de ea cat mai repede.

Nu mai am chef de nicio relație.

Pornesc mașina încă cu lacrimi in ochii conducând spre casă, unde stăteam și cu ceilalți. Oare ce vor crede despre mine? Că prietenul lor, este sertil...

Dar părinți mei? Mai bine nu le spun, nu mă simt în stare să vorbesc despre așa ceva.

Nu pot deveni tată..cel mai frumos lucru din viața unui bărbat.

✧･ﾟ: *✧･ﾟ:*

Jungkook nu povestise nimănui durerea lui, suferind in liniște, încercând să pare că este bine, că nu s-a întâmplat nimic.

Însă colegi lui rămâneau mereu confuzi când aceștia se mai întânleau la concerte cu bebeluși, Jungkook de fiecare dată începând să plânga când îi vedea.

Nimeni nu știa motivul său pentru care reacționează așa, dar nici nu aveau curaj să-l întrebe pe băiat.

Băiatul făcea în secret diferite controale, sperând ca măcar unul să spună ceva diferit, însă nu... toate erau la fel din păcate.

Într-o seară, stând în patul său și gândindu se la situația sa, un gând îi trecu prin cap

Cum ar fi sa adopt un copil?

Voi lăsa cartea așa cum a fost la început. Doar capitol unu și doi vor fi puțin modificate