Inimi Rănite.

Capitolul 16

        Alex

          Dacă cineva mi-ar fi spus în urmă cu șase luni că voi avea o familie și voi fi cel mai fericit bărbat, i-aș fi spus că este dus cu pluta și să meargă la un control. Nu-mi imaginam vreodată că voi iubi pe cineva cu adevărat și voi avea un copil, care-mi va însenina zilele.

          Alexa este sufletul meu! Mereu am avut grijă să petrec cât mai mult timp cu ea. Încă din primele zile i-am acordat toată atenția mea și am ieșit mereu cu ea. Am avut grijă să nu ratez nici un gest făcut de ea. Mi-am dorit să-i fiu alături, iar ea de fiecare dată când mă vede i se luminează fața. Zâmbește și gândurește la vederea mea, iar Emma trebuie s-o țină bine pentru că se agită, dând din mâini și din picioare, până o iau eu in brațe. Ea este prințesa mea.

           Când a spus primul ei cuvânt, am avut norocul să-i fiu prin preajmă. Primul cuvânt spus fiind TATA. Am simțit că mă topesc, cum inima voia să-mi sară din piept de la atâta fericire. Lacrimile de fericire și-au facut și ele apariția, fără ca măcar să-mi dau seama. Nu-mi venea să cred că un copil căruia nu i-am dat eu viață, nu am participat la procreerea sa, să mă iubească atât de mult. Nu mă așteptam ca între noi să se formeze o legătură atât de strânsă. În acel moment m-am așezat jos, lângă ea și n-am mai slăbit-o toată ziua. În acea zi Emma s-a amuzat foarte mult pe seama mea.

         O iubesc enorm de mult, iar dacă cineva ne vede împreună nici nu-și va da seama că nu sunt tatăl ei biologic. Ea este și va rămâne fiica mea. Nu-mi pot imagina viața fără ea, nu aș rezista o zi fără s-o strâng în brațe, fără să-i simt mirosul ei de bebeluș. Ea e viața mea.

          Cu Emma am început să mă înțeleg din ce in ce mai bine și să ne apropiem mult mai mult decât la început. A început să se deschidă mai mult în fața mea, dar incă are pusă acea barieră peste care nu poate trece, dar nu o grăbesc cu nimic. O las pe ea să decidă dacă și când va dori să avansăm mai mult în această relație. O iubesc, dar asta nu înseamnă că trebuie să o grăbesc să ia o decizie.

         Știu că și ea simte ceva pentru mine, dar nu vreau să o presez. Vreau ca atunci când va lua o decizie să fie sigură de decizia sa. Vreau să simtă că vrea asta, să se simtă pregătită pentru următorul pas.

          După incidentul de la spital a fost de acord cu propunerea mea și a început să meargă la psiholog. Se pare că acele ședințe au ajutat-o să treacă peste trecutul ei tumultuos. Crizele pe care le avea, în unele zile au încetat, iar coșmarurile care nu-i dădeau pace nopțile, s-au mai diminuat. O văd mai liniștită, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure.

          Când s-a înscris la facultate, chiar m-am bucurat. M-am bucurat că a început să se gândească la ea și la viitorul ei. A început să-și realize visurile. Se gândește să facă ceea ce-i place, iar făcând acest lucru, înseamnă că a renunțat să mai trăiască în trecut, chiar dacă nu a uitat încă prin ce a trecut.

         Daniela se pare că a înțeles că n-o mai vreau, că n-o iubesc, iar spre surprinderea mea a renunțat foarte ușor la mine. Dar ceea ce m-a șocat cu adevărat, a fost momentul în care am observat că s-a legat o strânsă prietenie între Daniela și Emma. Au fost multe zile în care le găseam în bucătărie discutând și râzând pe diferite subiecte.

          Acum două luni am aflat de la Emma că aceasta și-a găsit pe cineva și este foarte fericită alături de acel bărbat. Iar în acest moment, se pare că este plecată cu Răzvan Munteanu, iubitul ei și-un mare om de afaceri, într-o vacanță în Egipt, fiind foarte încântați de piramide.