𝑈𝑚𝑏𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐼𝐼 (boyxboy)

26.

*Următoarea zi*

Se îmbracă într-un mod alert și părăsește apartamentul uitându-se cu grijă să nu fie urmărit. Situația se schimba prea rapid, nu numai ca Will tocmai a rănit zeci de persoane și a ucis câteva, dar există o probabilitate ca grupul lui să fie luat în vizor. Acum micile lor spargeri au încetat permanent până rezolva problema. Brook se asigura că Thomas e în siguranță, iar restul caută orice indiciu legat de Andy și numele fals al lui Will. Faptul că nu și-a dat seama mai devreme ca Andy e cel care i-a livrat telefonul, îl făcea să își pună la îndoială calitățile dobândite. Însă nu era timp pentru asta acum, trebuia să continue ceea ce a început. Asociația pe care o conduce l-a propus ca nou director al orfelinatului. Ar fi spus nu, ar fi fost în stare să facă o criză de nervi numai auzind ce idee au putut avea oamenii. Doar că putea să schimbe locul ăla, avea destule resurse și simțea că dacă ar aduce locul ăla la o formă mai puțin înspăimântătoare lucrurile s-ar schimba în bine. Atât pentru sănătatea lui mintală cât și pentru orfani. Conduce până la orfelinat, iar la poarta o vede pe Angela ce îl aștepta răbdătoare.

—Mă bucur să te revăd!zice apoi îl îmbrățișează

—Și eu.zice zâmbind

—Nu credeam că o să accepți.zice după care îi întinde un dosar

—Dacă pot schimba locul ăsta, pot sa mor împăcat.spune optimist. Cum de m-au propus tocmai pe mine?

—Doar privește locul ăsta...

Își ridică ochii din doar apoi analizează clădirea gigantică, arăta mai mult ca un spital de nebuni din secolul trecut.

—Nimeni nu dă nici cea mai mica speranță orfelinatului, mai ales în urma celor întâmplate.

—Te-ai întors!strigă Liam și îl îmbrățișează

—Ți-ai facut și un prieten data trecută când ai fost aici?întreabă Angela uimită. Bună!

Puștiul însă nu era interesat să o cunoască, face un pas în spate dându-si seama ca a cam exagerat cu fericirea atunci cand l-a zărit pe Robert. Însă erau liberi, în sfârșit acel înger despre care toți vorbeau a sosit.

—De cand directoarea a dispărut și cu tot scandalul au apărut o mulțime de familii dispuse să adopte.zice Angela și se uită prin hârtiile din mâinile ei

—Asta e grozav.zice Robert apoi îi ciufuleste părul pustiului și urcă scările. Ai auzit? O să ai o familie, și de data asta e pe bune!

***

—Nu o să îți placă ce urmează sa vezi, Thomas.zice Lena și intră in atelierul lui fără să bată

—Ți-am spus de atatea ori...strigă și se ridică de pe scaun

Îi vede brațul rănit în explozia de ieri și își dă seama că nu merita să îi vorbească pe acel ton. Își pune pensula la locul ei după care se apropie de fată.

—Din nou el?întreabă văzând ce a desenat pe pânză

Privește câteva clipe noul tablou. Erau ei doi, iar pe fundal orasul se scufunda în praf și bucăți de ziduri, dar pentru cei doi nu conta... În brațele celuilalt găsea fiecare siguranță și se simțea protejat. Traise asta cu o zi în urmă și nu putea uita, nici asta, nici faptul că era cât pe ce să ajungă strivit de o mașină.