The Red Ink-Pagini scrise sânge

Capitolul IV: Visul lui Lucas

Nu-i așa că visele sunt atât de frumoase, încât le poți confunda de multe ori cu poveștile?

Visele sunt cea mai dulce formă de imaginație pe care o deținem. Ce-am fi fără ele, Cum ar fi existența unui om fără de vise și visuri, una tristă probabil.

Visul lui Lucas este unul care arată foarte frumos, iar perioada sa de "rebeliune", de schimbare, l-a facut să realizeze cât de importante sunt dorințele și îndeplinirea lor.

De când a simțit acea tornadă, care l-a smuls dintr-o pereche de pantofi comozi, și l-a pus intr-una de pantofi sport, în niște adidași. Acesta a devenit exponențial mai atent la deciziile pe care le ia și la modul în care alege să trateze acest "joc" numit viață. A ales să-l joace în modul adventure, pentru a putea să simtă puterea fiecărei declanșată în urma fiecărei acțiuni pe care o întreprinde. Să-și exploreze tunelurile întunecate din interiorul său și să le aducă un strop de lumină și speranță.

De cand i s-a dăruit acel jurnal împreună cu stiloul pe care încă îl mai folosește, Lucas și-a dat seama că asta vrea să facă toată viață. Să se bucure pe sine, dar și pe alți iubitori de cărți.

Chiar dacă primele încercări fuseseră destul de încurcate, acestuia îi plac puzzle-urile, așa că a hotărât să caute și să unească toate piesele potrivite pentru a forma cheia spre cea mai provocatoare ușă ce poate să apară în dreptul privirii sale.

Lucas visează să devină un scriitor celebru, să simtă gustul succesului pe cale scrisă. Însă cealaltă partea a creierului îi reproșează că are idealuri mult prea mărețe, însă acesta luptă cu orice preț ca visul său să nu devină un coșmar.

Un alt aspect necunoscut, una din trăsăturile sale ascunse este perseverență. La fel ca mama, Lucas nu suportă sub nicio formă ca limba sa să simtă gustul renunțării, al eșuarii, mai pe scurt este incapabil să accepte s-o dea în bară.

Lucas deja se visa primind încurajări de la cititori, dând autografe și făcând poze cu admiratorii săi literari, însă realitatea l-a facut să realizeze că visul său e foarte îndepărtat de prezent și că trebuie să lupte până la ultima rezerva de cerneală, trebuie să persevereze și să-și îmbunătățească calitățile de creație în materie de scris.

Zi de zi stătea blocat în mintea și biroul său, încerca să dea viață unor povești, unor scrieri cu adevărat reprezentative noii generații de scriitori, unor scrieri pline de noutate, pline de situații interesante și momente colorate precum curcubeul. Vrea ca fiecare pasaj să aibă o culoare, o nuanță, să transmită un mesaj, o lecție.

Însă nu întotdeauna totul merge conform planului, mai apar anumite schimbări, care la rândul lor produc diverse reacții și modificări.

Lucas avea un continent de idei, era precum Asia, un țărm "nemărginit", dar mult prea populat. Creierul lui Lucas era populat de un număr mare de idei, însă cele mai multe dintre ele nu puteau fi considerate o cheia a porții succesului, erau mult prea banale, neidentificându-se nimic aparte să propulseze ideea în vârful topului, cartea în primele rânduri ale bibliotecilor.

Se pare că lupta principala a lui Lucas, cea în care își folosește fiecare armă aflată la dispoziție.

Se pare că aceasta luptă contra tulburarilor de personalitatea, a anxietății sociale și a reproșurile pe care adesea le primește, are și o latura benefică pentru el și viitorul său.

Unul dintre profesorii săi, un domn pe nume Marc Pen a observat cu atenție capacitatea neobișnuită pe care o avea Lucas, viteza și modul în care unea cuvintele erau 2 trăsături distinctive față de colegii lui de clasă.

Intr-ua din zile, în urma prezentării unui eseu de excepție din partea ciudățeniei clasei. Domnul Pen l-a chemat pe Lucas, care statea în ultimul rând de bănci al clasei, să vină până la dânsul, la catedra.

Mintea lui Lucas îi juca feste, credea că se va întâmpla ceva grav, că va fi criticat aspru sau cã se va întâmpla orice alt eveniment neplăcut, însă secundele următoare îl fac pe Lucas să realizeze că se întâmplă fix contrariul. Profesorul îl îmbrățișează cu o mulțumire interioară ce i se putea citi pe față, puternic impresionat de arta pe care putea să iasă din coloasa sa imaginație.

-Lucas, ascultă-mă! Ești un băiat care are potențial, ți-ai putea face lejer o carieră din scris dacă-ți dorești, însă va fi nevoie, în egală măsura și de multă muncă, de mult efort depus pentru a excalada un munte până la crestele acestuia.

(Lucas, tăcut ca de fiecare dată, îl aproba și-și studiază mentorul literar.)

-Dacă-ți vei petrece o frântură din timpul tău liber citind și recitind ceea scri, vei realiza câte idei fascinate poți crea, cât de multă ai ascunsă în tine.

În final, aș vrea să reții ceva ce orice scriitor trebuie să știe : Indiferent de ce ai scrie trebuie să nu ignori binele și răul, sunt două elemente opuse, dar complementare. Așa că, orice ai scrie, încearcă să îți inspirație nu doar din întâmplările, ființele, ceea ce este corect din punctul tău vedere. Încearcă să folosești și bagajul ce conține lucruri mici, persone neplăcute, evenimente dureroase etc. Folosește de orice detaliu pentru a finaliza rezultatul. Și cel mai important scrie despre ce simți, pentru că atunci o vei face cu o implicare profundă.

Toate această bulă din trecut s-a ciocnit de Lucas în momentul în care avea cea mai mare nevoie.