Doi ani mai tarziu, din cauza unor problme materiale și a faptului că Lucas oricum trebuia să se întrețină de unul singur, acesta a trebuit să-și găsească un job, un loc de muncă.
Probleme ce țin de natura bugetului lunar famial au drept cauză declinul dramatic pe care l-a suferit firma tatălui său. Din pricina unor erori și a lipsei de cerere pe piață, de clienți care să mai fie interesați de produsele firmei devenise tot mai scăzută, aproape egală cu 0.
O lună mai târziu, firma care s-a ținut bine pe pecioare în primii ani de activitate, acum se prefă use în cenușă, o cenușă ce nu ascundea nici măcar o bucățică de cărbune încins, nici măcar o micuță flacără care să poată reaprindă focul.
Această lovitură, de gravitatea uneia la cap, le-a amintit de faptul că foarte multe electronice și electrocasnice din casă sunt cumpărate în rate, iar casa este în care stau este ultimul an de plată.
Logan, obișnuit să-și cheltuie bani mult mai rapid decât intră in posesia acestora, nu poate să mai țină pasul cu toate cheltuilile lunare ale casei.
Logan reușește să-și găsească un alt job, însă bani lui adunați cu cei ai Leahei erau insuficienți pentru a tine pasul cu toate cheltuilile faimilii Wild.
Au reușit să țină în frâu familia și ratele lunar timp de 3 luni. În miezul celei de a patra, apele incepeau să prindă o culoare închisă, un roșu asemanator sângelui. Logan, Lucas și Leah sunt lăsați pe scările uitării
Aflând de această conjunctură deloc fericită, John Wild, fratele lui
Logan Wild, și respectiv unchiul lui Lucas, le-a oferit un post la măcelaria sa până se pun pe picioare.
Logan nu acceptat deorece nu se preta acelui serviciu, in schimb nepotul John avea cu totul altă părere.
Lucas avea obiceiul de a-și scrie în caietul său idei, de a continua sau a termina povesti sau mici povestioare.
Adesea weekend-urile și le dedica complet scrisului, deoarece a scrie o carte necesită foarte multă muncă și atenție, deci foarte mult timp.
În timpul unei seri de duminică, Lucas simțea o presiune puternică, creată de el însuși, care îl ducea într-o stare mizerabilă.
[Duminca seara, 9PM, martie 31]
Lucas ajunge să se dea cu capul de birou, este sufocat de căutarea unui subiect pentru a începea prima sa carte, însă toate încercările par a duce spre o gaură fără fund, spre un ocean interminabil de mare, spre un deșert rătăcitor și pustiu.
Această stare de confuzie și de nervi i-a adus aminte de vorbele unui fost profesor, asa că a că a ales ca cuprinsul cărții să fie scris cu două culori:roșu și negru. Una reprezentând prezentul, iar ceea de a doua trecutul.
În timpul job-ului, al pauzelor, lui Wild i-a venit o ideea despre numele cărții: La mijloc de soare și lună.
"La mijloc de soare și lună"părea să fie un titlu care avea puterea de a transmite și de a emana succes, mister și curiozitate, însă doar Lucas e deținătorul acestui gând.
În cele din urma, pentru scrierea completă și editarea cărții, Lucas a trebuit să sacrifice două luni din viața sa de om, din viața de novice în domeniul scrierii, două luni în care și-a petrcut fiecare minut din zi pentru a scrie conform celor mai înalte stardarde impuse de el, dar și de celelalte persoane care avuseseră ocazia de a inspecta textele sale trecute.
O joacă de copii la început, însă o idee serioasă pe parcurs:
Oare ar fi o decizie inspirată dacă aș publica cartea? E suficient de bună pentru a sta în brațele unui raft, iar cu timpul în mâinile unui om? Oare va fi primită cu căldură de publicul consumator de cărți?
Lucas avea zeci de întrebări, însă cu greu găsea răspunsuri pentru fiecare. Incapacitatea lui de a aprecia, de a judeca și de a-și analiza propria carte devenise o adevărată povară pentru Lucas, care încet, încet simțea cum îl cuprinde depresia, cum e tot mai trist, mai anxios și mai lipsit de orice inițiativă, un adevărat exemplu antimotivațional.
Colegii de serviciu sunt total dezinteresați de capaciatea sa de a scrie, iar părinții nici măcar nu vor să audă, crezând că își pierde timpul pentru un nimic, însă el își dădea toată silința pentru a scrie fiecare literă cu o dragoste pură pentru creație, pentru arta pe care el o venerează încă de la paisprezece ani.
Un fragemnt din gândurile sale cuprinse de tristețe:
Sunt plin de sânge, atât pe interior, cât și pe exterior. Singura culoare recunoscută de ochii mei este roșu. Văd doar roșu, gândesc și visez roșu. Îmi e frică să-mi deschid ochii.
Până și luna are aspect sângeriu.
În interiorul meu e doar intuneric, însă hemoragia de emoții din mine nu cred că va avea vreun sfârșit prea curând. Sper să văd verde, narura. Îmi e dor de albastru, ce frumos era cerul, ce frumoși erau norii, soarele, stele. Totul e frumos, dar acum văd doar sânge.
Simt tristețea profund, iar bucuria rămâne ceva lăuntric, ceva ce doar amintirile îmi pot oferii. Depresia nu are de gând să-mi dea drumul din cătușele puternic strânse pe mâini. Sunt reci și rigide, sunt ca picăturile de ploaie la 0°, picături ce îmi îngheață suflul și simțurile.
Simt cum sângele meu e diferit, simt cum substanța roșie mă acopera de la vârful degetelor picioarelor până la cel mai înalt fir de păr.
Trecutul își inmoaie puternic pensula în paleta prezentului, o înfige cu lipsă totală de bun simț, îmi devasteaza pictura, iar eu sunt neputincios.
CITEȘTI
The Red Ink-Pagini scrise sânge
Teen Fiction"În interiorul meu e doar intuneric, însă hemoragia de emoții din mine nu cred că va avea vreun sfârșit prea curând. Sper să văd verde, narura. Îmi e dor de albastru, ce frumos era cerul, ce frumoși erau norii, soarele, stele. Totul e frumos, dar ac...
