Liceul Eclary, este un liceu deosebit, la care pot să învete doar cei aleși. Este o școală autoritara si de groază, asta crede Clara Lopez , o adoleșcenta de 17 ani . Ea locuiește cu matusa si unchiul săi , deoarece ea și-a pierdut parintii in ur...
Povestea mea? E una lungă, foarte lunga. Aveam 2 anisori iar fratele 4 , părintii mei veneau de la muncă, nici acum nu stiu care a fost profesia tatalui meu sau a mamei, nimeni nu mi-a zis. Eu si cu fratele meu am ramas in ziua aia la mătușa Linda si unchiul Marcos, fratele mamei mele. Mașina parintiilor mei a derapat de pe șosea si a cazut in gol si au murit pe loc , de atunci am ramas la matusa si unchiul meu , care se comporta foarte frumos cu mine . La liceul la care sunt acum este totul ok, nu avem badboy si nici piții, deci presupun ca totul e ok .
L: trezește-te, Clara! Ai întârziat!
E: scuze, mătușa! Am rămas prinsă se gânduri.
Nu m-ai spun nimic si ma ridic din pat si ma duc la baie să-mi fac toaleta iar apoi ma duc in dressing si imi caut cu ce sa mă îmbrac. Dupa 10 minute decid sa ma imbrac asa:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi salut mătușa si plec spre liceu. Liceul e la doar o stradă de mine ,Londra este un oras atât de ploios dar astăzi e chiar drăguț afara. In interiorul liceului, o sa ma întâlnesc cu Sopfia , cea mai buna prietena a mea .
S: Clara! Astazi ii ziua cea mare , ești pregătită? Spune emoționată
E: off, Sof ! Am uitat ! Spun si ne îndreptăm către liceu. Cum am sa uit , astazi sunt alegerile pentru Liceul Eclary. Nu vreau sa merg dar trebuie să-mi pun si eu numele acolo pentru ca e legat de destin.
Dupa ce ma asez pe scaunul de lângă Sof , din sala de spectacole asteptam sa înceapă domnul director discursul.
D: Buna dimineața, elevi! Astăzi este ziua destinului vostru, Cadet intra! Spune si intră un timp de 1.80 in sală, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni negrii si un tricou negru, ochelari negrii si o șapcă neagră. El va spune pe râd , numele vostru veniți pe scenă.
¿: Elisson Octavian, Marco Nehh si Clara Lopez ! Spune iar eu ma blockez.
S: Du-te o data! Ma împinge.
Ma urc pe scenă timida iar acel cadet imi zâmbești, de ce o sa trebuiasca sa mer eu? Cu ce am gresit? Este singurul locin in care nu aș vrea sa merg . Nu pot sa spun nimic doar stau iar directru începe sa vorbeasca iar:
D: Mâine la ora 6 dimineața, va pleca autobuzul spre liceul Eclary! Daca intârzia-ți veți suporta o invățătura ! Spune rece, stai ce?! Adica mâine plec de lângă prietena mea, ma uit la ea si e tristă, foarte trista. Eu si cu destinul meu . Acum acasa! Restu' la ore! Spune si pleaca.
●●●●●●
Îmi fac bagajul, nu pot sa cred ca trebuie sa merg acolo, mătușa si unchiul meu sunt foarte fericiți. Nu inteleg nimic, dacs o sa merg acolo si o sa devin ca fratele meu Sebastian ? Atât de rece ... de mâine o sa am o viață noua timp de 7 ani . Nu l-am vazut pe fratele meu de 3 luni , vine doar de Crăciun acasă dar nu ma baga in seama de loc in seamă. Imi vine sa plang cand imi aduc aminte fața lui cand ma vazut, era rece . Dupa ce am terminat bagajul m-am bagat in pat si am adormit.
