Durere...asat e tot ce pot simti acum dupa acel telefon care mi-a schimbat total starea. Poate si viata. Hm...cum de ma simt asa de prost, asa de rau? Lacrimile navalesc din nou pe obrazul meu cand ma gandesc ca ea poate ca rade cu toata fiinta ei si se distreaza din plin in aceste momente in care eu sufar. Ma gandesc la spunele ei de aseara si la faputl ca am plans poate prea mult. Ma gandesc, poate ca nu-i corect ca ea sa fie acolo zambind, iar eu aici supartand dezamagirea. Ma gandesc : Cine mai are nevoie de prieteni , daca la fiecare pas exista riscul ca te va parasi si-ti va intoare spatele lasandu-te in deriva.
Asa ma simt eu acum , cand, lasata in urma analizez momentele petrecute impreuna.
Ma apuca rasul cand realizez ca acea zi, aparent linistita, de toamna avea sa-mi pragateasca asa o festa. Regret ca la primirea mesajelor ei insistente cu privire la data si ora filmului, nu mi-am putet da seama ca e ceva la mijloc. Regret ca nu mi-am dat seama ca acele mesaje aveau in spate un alt scop. Bucurandu-ma in interiorul meu ca aveam sa petrec timp ca intre prietene, nu am inteles defapt ce mi se intampla. Cu toate ca ma anuntase ca v-a pleca cu sora ei dupa film , nu mi-am ridicat niciun semn de intrebare. In naivitatea mea, nu am vazut nimic neobijnuit si nu cred ca cineva ar fi vazut.
Ziua trecea, iar eu vorbeam cu ea, parca mai nerabdatoare, planificand fiecare detaliu in parte. Oare chiar nu mi-am putut da sema ca aveam sa pic de proasta? Regret asta... Cand telefonul a sunat m-am bucurat vanzand ca este ea. Dar asta a fost doar inceputul funrtunii ce avea sa explodeze. M-a anuntat ca v-a trebui sa plece cu matusa ei din oras. O parte din mine a inghetat, fiind suparat ca ma anunta atat de tarziu, mai ales ca ea stia ca asta m-ar deranja. Mi-a spus ca ma suna curand, pentru a stabili cum rezolvam pana la urma. Iar eu...am asteptat, insa nu eram suparata pe ea. N-am putut fi , era doar ceva minor. Eram putin tista ca nu venea cu mine, imi doaream sa facem acest lucru impreuna.
Deveneam tot mai frustrata...apelul ei intarzia mult, prea mult, eu incepand sa-mi ridic semne de intrebare si sa ma agit. N-avem de unde sa stiu ca asta era doar linistea dinaintea frutunii. Dar asta era, urma o adevarata avalansa peste sfoara care ne lega pe amandoua , una de alta.
Nu m-a sunat...fiindu-i teama, sau habarnam ce, dar mi-a trimis un mesaj. Un mesaj mai mult decat dramatic. Mesjul ala era plin de...planset, un plaset asa de poetic, incat mie-ra greu sa-l inteleg. Printe acele picuri de drama , eu...eu intelsesem ce se intampla. Realizasem ca mesajul ala e pur si simplu un bolovan aruncat. Durea tare. Mesajul ala clafirificase, oarecum situatia. Ma mintise, rau de tot. Ma simteam inselata. Iar sa fii inselat de acel prieten care ti-e sacru e al dracului de dureros. Noi nu faceam asta, niciodata. Noi nu ne duceam cu presul una pe alta, sau cel putin asta credeam eu. Niciodata nu am crezu ca se va intampla asa ceva. Mesajul imi spusese ca ea pleaca cu sora ei...imi spusese ca pleca cu ea in loc sa mearga cu mine la film. Nu asa cum ma pacalise ea initiala 'cu matusa ei '. Ea stia. Ea stia de la bun inceput asta , dar a preferat sa ma joace pe degete. S-a incurcat in propriile farse si mi-a spus...cu sau fara voia ei.
Am sunat-o vrand sa clarific totul. Si am tot sunat-o... Intr-un final mi-a raspuns. Stiam ca acel apel va ori finalul , ori inceputul...insa meritam si eu sa risc macar.
Am vorbit cu ea, si tot ce a fost in vorbele ei era pur si simplu...veselie. Atat normalitate dupa un mesaj in care imim spunea ca a plans timp de o ora. Mi-am facut curaj si am vorbit despre ceea ce ma deranja, sperand ca in interiorul ei o sa gasesc o explicatie intelgatoare...dar tot ceea ce am gasit a fost veninul pe care la tinut in ea. Vorbele ei m-au atacat asa de adanc incat , lacrimile si-au facut aparitia pe fata mea, fara sa le pot controla. Si pentru ea lacrimile mele... nu erau decat o joaca, un moft. Asta mi-a apasat pe rana mult, prea mult.
Durea asa de tare sa vad cum eu plang de durere, iar ea sa isi scuipe atitudinea nonsalanta asupra mea. Sa-mi spuna ca ea s-a schimbat. Eu m-am schimbat. Am scapat de vechea eu, acum exista noua eu. Cuvintele ei imi rasuna intruna in urechi cand ma gandesc la asta, iar lacrimile iar apar, rana mea stand inca deschisa.
Vreau sa fiu mai egoista cu mine. Sa fiu mai sigura pe deciziile mele. Si am icneput asta de acum. Am inlemnit cand am auzit-o. Parca imi infipsese un cutit in inima. Eu cerusem explicatii multe referitoare la decizia ei, insa nu primsem nimic concret.
Eu ti-am fost mereu alaturi, si o sa-ti mai fiu pentru ca tin la tine, dar m-am schimbat. Un ras amar imi apare pe buze cand ma gandesc la asta. Se contrazicea singura. Daca s-a schimbat asa de tare...nu inseamna ca si-a schimabt si comportamentul? Si nu inseamana ca nu mai are aceleasi pricipii ca inainte? Si astea nu insemana ca si-a schimbat si sentimentele fata de mine? De unde sa stiu ca nu ma va pacali asa usor si data viitoare?
Tot ce mi-a spusa fost cu acea voce, in care simteam veninul din schimbara ei, a fost ca si-a dorit acea schimbare, a facut-o...acum...este dreptul ei sa faca ce vrea cu sentimentele si ideile ei asupra tot ce o inconjoara. Dar cu sentimentele mele cum ramane? Oare s-a gandit cand si-a batut joc de ele? Oare s-a gandti ca eu am iubit-o ca pe sora ma cu adevarat? Oare s-a gandit ca eu amramas cu un gol in inima?... pentru ca acum, e ca si cum ar fi murit sora mea. Simt ca o bucata din mine s-a rupt dupa seara aia. Simt ca...prietneia s-a rupt. Si doare tare pentru ca ea a fact asta, ea a vrut sa fie asa. Gandul ca toata acea scena este facut ade ea...ma banduie ingrozitor de tare. Nu credeam ca e posbil ca ea...care era sora mea , sa fi sters asa pe jos cu tot ce-am avut noi doua. Ea nu ar fi putut face asta, dar a facut-o.
S-a schimbat in asa fel incat si-a anihilat toate sentimentele fata de mine si nu i-a psat candsi-a croit acest mic plan.
Dezamagirea doare cu adevarat...iar mai departe..nu stiu ce o sa fac. Mi-a spus ca-i sunt inca prietena, dar nu situ ce sa cred. Poate a o spune pur si simplu, nu am de unde sa stiu acum. Mi-e teama sa intuiesc ce gandeste, eu n-o mai recunosc. Mi-e inca dor de sora mea mai mica cu care mereu gaseam motiv sa rad. Si-mi va fi mereu dor de ea.
