Lupii din Ravaryn

☾.Capitolul I

Merg alene pe trotoarul prăfuit și plin de ierburi care incearca sa creasca prin micile spati dintre placile de ciment erodate de timp, împreună cu sora mea mai mică Harmony, în timp ce cu capul plecat ușor, cu fruntea încrețită mă uit spre placile gri ale drumului. Pierduta prin gândurile mele, probabil având și o mica criza de existenta căci cine Dumnezeule a avut ideea ca noi să începem orele la opt dimineața! Știu, știu exact ce credeți... " Pheobe ai atat de mare dreptate".... E o zi de Octombrie, pardon ar trebui sa spun o dimineata de Octombrie caci imi dardaie sufletul in mine deoarece prestigioasa noastra scoala ne obliga sa venim in uniforma si creca v-ati prins ca trebuie sa port o fusta gri si lunga pana la genunghi chiar si pe -2 grade care tine putin spre deloc de cald, noroc cu geaca care ma mai incalzeste de la solduri in sus. Dar cum stăteam eu pe gânduri, atenția mea fiind asupra altor lucruri aparent mai importante (adica sa fim seriosi cui ii place frigul mai ales cand esti in fusta), mă împiedic de o bucată de ciment un pic scoasă pe dinafară probabil din cauza radacinilor groase ale copacilor plantati de-a lungul strazii. În timp ce așteptam să fac contact cu cimentul și rugându-mă la tot ce e mai sfânt să nu îmi jerpelesc genunchii, sora mea cea dragă mă prinde de braț și mă trage înapoi, asa reflexe şi putere dorindu-mi sa le fi meșterit și eu n-am sa va mint.

- Ești bine? ma întreabă ea pe un ton neutru, nedezlipindu-si ochii din telefon.

Cu pulsul bubuindu-mi in urechi de parca as fi la un festival de muzica nu apuc să-i răspund deoarece în fața noastră apar trei baieti în uniformele care reprezinta liceul nostru, povestind despre ce s-a întâmplat probabil seara trecută când au avut maratonul acela de LOL de care ne tot spuseseră cu ardoare de la începutul anului ca au sa participe. Charles, Mike și Arthur cei trei natarai, aoleu scuze voiam sa zic fratii nostri mai mari. Pe când voiam să-i salut Charles mi-a taiat-o spunand, bine deja devine enervant ma lasa-ti sa spun si eu macar un cuvant sau sunt doar asa de forma in cartea asta?

- Ați primit mesajul de la Kronos?

- Care mesaj, zic eu confuza, e șapte jumătate dimineața cine crezi are chef sa deschida e-mailuri?

- Cel în care aparent ne informează despre misiunea in Taramul Nebuloasei, mă lumină Harmony butonandu-și telefonul.

- Gașcă, de când așteptam mesajul ala. Abea astept sa imi folosesc noile tehnici de lupta, suspina fericit Arthur strângându-si pumni puternic la piept.

- SHHH! îl întrerupem noi pe Arthur, repezindu-ne fiecare sa ne punem mana peste gura lui. Era așa de entuziasmat încât era cât pe ce să ne dea de gol.

Spre norocul lui, nimeni nu mai era pe drum ca să ne audă conversația, nu poți avea încredere în nimeni aici. Oricine poate fi un spion din Taramul Ravaryn.

- Ai uitat că aici nu avem voie să vorbim despre asta? În lumea oamenilor suntem adolescenți normali iar în Ravaryn suntem Ravaryn Clemonte. Orice subiect despre Ravaryn se vorbeste intre 10 ochi in sediul nostru.
- Daca poti numi beciul ala al lui Charles sediu.. ,murmura Mike.
-Frate sa fim seriosi, aveti noroc ca matusa Sarah ne lasa acolo.
- Charles, miroase mai groaznic decat un capcaun in noroi, ofteaza Arthur dandu-si ochii peste cap.

PAUZA. Pauza. Ca sa va explic despre ce e vorba, Ravaryn Clemonte este una din echipele de vârcolaci antrenată pentru misiuni contra fortele răului si protejarea Pamantului. Am fost oarecum alungati din propriul nostru regat in timpul razboiului acum 12 ani deoarece Zegrath devenise tot mai puternic iar pentru a stapani peste ambele Universe ar fi trebuit sa ne omoare pe noi, micuti mostenitori ale celor 5 regate. Ne-am născut ca luptatori ageri insa distrugerea lui Zegrath ne-ar putea aduce și mai mult respect față de anterioarele echipe de luptă care au eșuat în a-l prinde. Am fost repartizati in diferite orase, indepartate ca sa nu putem fi gasiti de aliatii Întunericului. La 6 ani distanta de evenimentele nefericite petrecute si reabilitarea noastra individuala in diferite tari, asa zise doua famili de fosti agenti ai castelului Ravayak au fost trimisi pe tot globul Pamantesc sa ne reuneasca intr-un singur oras unde aveam sa ne recontinuam antrenamentele dar si sa traim ca niste adolescenti obisnuiti care nu stiu ce vor sa faca cu viata lor, pana v-om fi pregatiti indeajuns sa ne reintoarcem si sa salvam intreg Universul de la pierzare.