Fata din Rândul 3 || Luke Hemmings ♥

~Capitolul II~

Petrecerea ţinuse până târziu. Am rămas peste noapte la Kim. Nu vroiam să o deranjez pe mama acum în toiul nopţii, şi eventual pe tata dacă nu a plecat.

Ce-i drept nu am dormit toată noaptea. Mă gândeam numai la cadoul pe care îl primisem...numai la visul meu care era la un pas de realitate. Mă gândeam numai la el. Nu ştiu ce să fac...încerc să îmi controlez inima...să se simtă cum vreau eu nu cum vrea ea...ce simt pentru el arde tot mai tare...parcă nu mai suport...nu mai suport să mă uit la poze cu el şi ochii să îmi fie învadaţi de lacrimi. Simt că mă aproprii de final. Că această durere se va sfarşi in curând şi o sa fiu fericită ca odinoară. Îmi doresc acest lucru, dar totodata, nu vreau să renunţ la el. El e totul pentru mine. El e lumea mea. Părul lui blond... Ochii lui albaştri...Mă pierd de fiecare dată în ei. Buzele lui...pierce-ul lui.... corpul lui...felul lui de-a fi...aah! Vreau să mă opresc din a mă gândi la el. Dar nu pot. Inima a devenit şefa mea odată cu intrarea lui în viaţa mea. Nu mai sunt aceeasi. Se vede. Mi-a fost spus acest lucru.

M-am uitat la ceasul de pe perete. Era ora 3 şi ceva noaptea. M-am culcat.

A doua zi, când m-am trezit am luat micul dejun împreună cu Kim, apoi am plecat acasă. Mama era în sufragerie, se uita la televizor.
-Tata unde e?
-Ăm, a plecat aseară. Lasă asta acum. Tu unde ai fost?
-La Kim. Ea şi ceilalţi mi-au pregătit o mică petrecere la ea acasă. Şi pentru că era târziu, am rămas la ea.
Merg în camera mea, mă schimb şi îmi iau chitara pentru că într-o jumătate de oră aveam lecţie.

După ce ies de la chitară m-am gândit să merg puţin pe plajă, unde îmi vărs mereu toate gândurile şi sentimentele în mare. Mă simţeam fericită, ceva nou pentru mine. În fiecare zi afişam un zâmbet fals în faţa prietenilor şi familiei şi imi lăsam inima să se afunde tot mai mult în durere. Marea era oarecum liniştită. Oare era şi ea bucuroasă pentru mine? ... Mă aşez pe nisipul călduţ şi îmi scot chitara şi câteva partituri din husă şi fără nicio ezitare cânt în semn de binedispunere şi fericire o melodie la care lucrez de ceva vreme şi astăzi, pentru prima dată mi-a ieşit perfect. În acele momente câteva lacrimi îmi mângâiau obrazul. Erau lacrimi de bucurie, de emoţie, de iubire. Eram nerăbdătoare să vină ziua concertului...ziua marelui eveniment...ziua în care visul meu nu mai e vis ci o simplă "întamplare".

Cântand, o mică adiere caldă îmi trece prin păr. Mă opresc şi oftez. Îmi strâng chitara şi partiturile şi o iau din loc.

La scurt timp ajung acasă. Aici, părinţii mei se certau. Iarăşi. Am intrat neobservată şi m-am închis în camera mea. M-am întins în pat şi am dat drumul la muzică. Admiram biletele puse pe noptiera de lângă pat. Strigăte şi urlete se aud de jos. Simt că mor. Ascultându-le printre piesele triste din playlist-ul meu, încep să plâng fără oprire şi mă îngrop în tristeţe şi durere. După câteva minute neputând să mai ascult cearta dintre ai mei îmi şterg lacrimile şi merg jos.

-Stop! Opriţi-va! Nu mai suport! Nu v-aţi săturat să vă tot certaţi în fiecare zi? Nu mai pot! Simt că îmi explodează inima! Vă rog incetaţi Nu mă doare capul de cât va certaţi...mă doare inima.

Încep să plâng. Îmi bag câteva schimburi într-un rucsac și plec. Plec. Vreau sa plec, să fiu singură, să fiu departe de toţi.

-Mia, stai! Îmi spune mama în timp ce mă prinde de mână, eu trăgând-o.

Deschid uşa, ies afară şi o trântesc.Rămân câteva clipe pe loc și o aud pe mama spunând:
-Vezi!? Din cauza ta! Uite ce ai facut! Ţi-a fugit fiică-ta de-acasă.

O lacrimă mi-a curs mi-a obraz dar am şters-o indată.
Am plecat.

Cu o inimă plină de iubire ce nu mai poate face faţă tristeţii şi durerii, cu un rucsac in spate şi un vis mare, mă îndrept spre locul unde mă eliberez de fiecare dată.

Stau ceva timp acolo până se înserează. Neştiind unde să mă duc o iau uşor uşor spre centrul oraşului unde stă bunica mea.

Afară e rece. La fel şi în înteriorul meu. Fac paşi mici şi mă înghesui printre oamenii de pe stradă care nici nu mă bagă în seamă. Cunosc oraşul ăsta ca pe numele meu...şi...e prima dată când mă simt pierdută. Nu mai ştiu unde să fug de supărările mele, de problemele în care mă aflu. Nu văd nicio uşă de scăpare. Niciuna.

Ajung la bunica mea. Întru în casă şi începe să îmi pună tot felul de întrebări. Având o speranţă în ea că mă va înţelege şi poate va interveni intre mama și tata, îi povestesc pe larg ce se întampla de ceva vreme în casa noastră.

-Mia, în fiecare familie există certuri, supărări, momente grele....dar toate trec. Nimic nu ţune până la sfarşit. Eu o sa fiu mereu lângă tine să te protejez, nu uita. Acum, te rog ceva. Spune-mi te rog, ce s-a întamplat cu tine? Nu mai eşti aceeasi. Te-ai schimbat. Eşti mai rece, mai distantă faţă de mine.
Oftez.
-Dragostea?
-Mn...da.
-Povesteşte-mi.
-Păi, bunico...nu ştiu cum să îţi povestesc. Acum ceva timp, inima mea a început să o ia complet razna. S-a îndrăgostit de cine nu trebuie. De părul acela blond....de ochii aceia albaştri....de buzele alea...de....EL. De un baiat care....e la mii de km de mine.
Pe măsură ce îi povesteam, inima îmi bătea din ce în ce mai tare.
- De un baiat care în timp ce el e totul pt mine, eu sunt doar o simplă fană.
Dintr-o dată încep să tremur toată.
-De un băiat care...
Mă las pradă durerii şi suferinţei şi cad în braţele bunicii.
.
.
.

Sunt la spital. Dorm dar sunt complet conştientă de ceea ce se intamplă în jurul meu. O aud pe bunica mea cum iese din salon.
Mă gândesc la Luke. La cât de îngrijorat ar fi daca aş fi iubita lui acum.
Ştiu că o parte din vină o are el.

O simt pe mama că este lângă mine şi mă ţine de mână. Mă trezesc. Mă uit puţin prin cameră.
-Mia... Îmi spune mama zâmbind.
-Tata unde e?
-În legătură cu asta...nu cred că ar fi un moment potrivit să îţi spun.
-Dacă vrei să îmi spui că v-aţi certat iar, ştiu asta, şi nu e ceva nou.
-Mn...nu e asta.
Mă ridic în fund.
-O să divorţăm Mia.

Pentru un moment inima mi se oprise. Nu știam ce să zic. Ce să fac. Eram complet şocată. Nu cred că aş putea fi mai rau decât atât. Simţeam că m-am înecat în mijlocul unui ocean. Nu mai aveam aer.

-------------------------------------------------------------------------------------------------
Heey! Am terminat de editat si capitolul 2 :D Inca 6 si incep sa pun next.
Inca o data imi pare rau pt situatia asta...dar mna..:| o sa incerc sa editez cat mai repede capitolele
Va iubesc <3 pa