Tot ce nu ți-am spus

❍❍❖ -8- ❖❍❍

Citat:
,,ᴅᴇsᴛɪɴᴜʟ ᴇsᴛᴇ ɴᴜᴍᴇʟᴇ ᴘᴇ ᴄᴀʀᴇ ᴀᴅᴇsᴇᴀ ɪ̂ʟ ᴅăᴍ ᴘʀɪᴠɪɴᴅ ɪ̂ɴ ᴜʀᴍă ʟᴀ ᴀʟᴇɢᴇʀɪʟᴇ ᴄᴀʀᴇ ᴀᴜ ᴀᴠᴜᴛ ᴄᴏɴsᴇᴄɪɴțᴇ ɴᴇᴘʟăᴄᴜᴛᴇ"

~Seara~
Sebastian's pov.

Arțăgoasa îngrijitoare mă încuiase iar în cameră după ce îmi terminasem cina.
Acum stăteam lângă fereastră și priveam stelele ce le admiram nu de mult tot de aici cu Mark.Mereu sclipesc frumos și oferă un spectacol pe cerul întunecat.
Îmi așez o mână pe sticla ferestrei și continui să privesc peisajul printre gratiile puse.
O stea căzătoare îmi atrage atenția imediat și fără să mă gândesc mult,mi-am închis ochii și mi-am pus o dorință.Nu cred că se va îndeplini,astea sunt doar copilări...
Liniștea se instalase în tot orfelinatul și în curând urma să se dea stingerea.
Plictisit de așteptare am aprins o mică lumânare și m-am dus în fața oglinzii din cameră.
Mi-am privit chipul ce transmitea doar descurajare și am simțit cum un gol rece mi se formase în stomac.Am decis să îmi ofer un zâmbet și să-mi spun un ,,o să fie bine".Știam că mă cam mințeam singur,însă durerea provocată de adevăr era prea apăsătoare.
Mi-am mai plimbat ochii prin cameră și apoi am început să râd haotic din senin.
Eu chiar ajunsesem să îmi vorbesc singur într-o oglindă.
Se părea că singurătatea chiar mă afecta.
Pentru câteva secunde îmi pierdusem calmul și începusem să lovesc încet cu pumnii în masă chiar dacă știam că nu mă ajuta cu nimic.
Am luat agrafele și m-am apropiat încet de ușă.Citisem undeva o metodă a deschiderii încuietorilor folosind niște sârme.
Am desfăcut o agrafă și am îndreptat.o în timp ce pe restul le-am lăsat așa.Mi-am pus talentul de a fi mereu descurcăreț în aplicare și am început să mișc într-un anume fel agrafele introduse în broasca uși.
Un clinchet se auzi,anunțând reușita idei mele.
Cu băgare de seamă am apăsat clanța și m-am uitat pe holul lung.
Pustiu și întunecat cum era de așteptat - îmi spun în gând.
I-au la subsoară sticla de ulei și rola de scoci o bag în buzunar.
Am părăsit rapid camera și mi-am croit drum spre cabinetul directorului.Mă asigur de mai multe ori că nu există nici un risc să fiu prins și ies din colțișorul de unde eram pitit.
Desfac dopul sticlei de ulei și de la ușa cabinetului încep să fac o dâră destul de lată pentru a fi sigur că funcționează planul.
Mă dau din ce în ce mai în spate și verific iar cu precauție dacă vine cineva.
Văzut singur și neimpiedicat de nimic îmi continui planul.
Încep să desfac cât de silențios pot scociul și îl lipesc de la un capăt la altul pe lățimea holului.
Nu m-am lăsat cu una cu două, chiar dacă nerăbdarea era mare și am lipit destul de multe fâșii.
Aproape terminasem rola și totul părea să fie perfect.
Îmi iau poziția de atac,trag aer în piept,și încep să urlu ca din gură de șarpe odată ce ajung să fiu destul de ascuns de privirea ageră a directorului.
Ușa se deschise aproape instant și pe ea iese alarmat directorul, într-un pas grăbit.
Nu ajunge prea departe de ușă că alunecă bine și cade direct pe spate.Aș putea pune pariu că am auzit niște oase trosnind!
Ies la iveală,încep să chicotesc și să mă strâmb cu nerușinare în fața celui căzut ce mă privea nervos.
S-a ridicat de jos și a încercat pe cât posibil să se țină bine pe picioare pentru a se apropia de mine.M-am dat în spate câțiva pași și l-am lăsat să înainteze numai pentru a îl vedea cum se prinde singur în scociul lipicios.
Pufni enervat și începuse să strige cu putere după îngrijitoare.
Dându.mi seama de încurcătura în care intrasem am luat-o la fugă pe hol spre scări.
Urcat la etaj mă opresc puțin să-mi pun la punct următoarea mișcare și privirea îmi cade întâmplător pe geamul ce rămase deschis.
M-am apropiat și am privit în jos încercând să-mi dau seama cu exactitate care era distanța față de sol.În cap îmi încolțise gândul de a sări,dar nu eram sigur de cât de ușor scăpam cu săritura.
În timpul în care eu încă încercam să mă decid ce să fac,o mână îmi prinse încheietura.
M-am uitat în spate temător și spre bucuria mea am dat cu ochii de Azumi.
Avea privirea umbrită și mă felul în care se uita la mine era destul de ciudat.
Am încercat să o fac să-mi de-a drumul încheieturii,însă ea a dat din cap negativ și mi-a apucat și cealaltă mână.Neajutorat și deasemenea neliniștit nu m-am putut abține și în șoaptă am rostit: