Rogue - Romanian Translation

Capitolul 6

"Cred că e mort."

"Nu este , idiotule.El e doar...imobil."

"O comă!"

"E o m-mahmureală."

Mi-am mormăit exasperarea la vocile care îmi bombardează capul .

"E în viață!"

"Ieșiți din camera mea,"Am spus , spunând fiecare cuvânt prin dinți încleștați.

"Vorbește!"

Mi-am deschis furios ochii, deloc surprins să găsesc sursa vocii ca fiind Hagen.

Mi-am închis ochii când lumina agresivă mi-a atacat irișii fragili , abia prinzând o secundă cu frații mei în jurul patului.

"La cât ai venit aseară?"Josey a întrebat încet , știind că nu sunt cea mai drăguță persoană când sunt mahur.

"Nu știu, acum plecați,"Am instruit , știind că nu vor asculta.

"De ce e Samantha adormită pe insula din bucătărie,"Hagen a întrebat cu un chicot agitat.

"Nu știu,"Am răspuns din nou."Nu aveți școală sau alte prostii?"

"E vacanță,"Au spus cu toții făcându-mi capul să sune de durere.

"Î-încă ne d-duci în oraș astăzi?"Peter a întrebat și s-a făcut liniște după el , așteptând cu toții un răspuns.

Să îi scot în oraș?

Trebuie să îi scot?Când naiba am acceptat să fac asta?

i<-flashback->

"Hey, cel adoptat, e o nouă sală de jocuri care s-a deschis la mall,"Damon a anunțat , intrând în bucătărie cu restul fraților. "Ne poți duce?"

"A-faptul că am fost adoptat înseamnă că sunt singurul copil care a fost dorit,"Am răspuns cu un rânjet. "B- tu nu conduci?"

"Carnetul mi-a fost suspendat,"El a spus nepăsător și m-am holbat la el pentru o secundă pentru a mă asigura că am auzit bine."Da sau nu?"

"Sigur.Ce zi?"

"Duminica viitoare,"El a răspuns și am încuviințat.

Printre sunetele sfârâitului micului dejun l-am auzit pe Hagen strigând la părinții noștri.

"Tată, ți-ai dorit să mă ai?!"

i<-finalul flashback-ului.->

La naiba.

"Nu pot s-o fac,"Am murmurat înainte să mă rostogolesc și să-mi pun capul sub pernă.

"Ai promis,"Hagen s-a plâns și am aruncat perna în direcția sa.

"Nu am promis nimic,"Am spus în așternuturi."Am spus sigur."Cu toții au început să mormăie puternic și jur că mi s-au spart timpanele.

"Levi,"Josey a mormăit , scuturându-mă violent , făcându-mă să o scutur rapid de pe mine pe podea.

Camera a căzut într-o liniște deplină și am expirat ușurat , recunoscător pentru liniștea care a umplut aerul. Aproape instant m-am găsit adormind.

"Levi!"

O serie de voci au plâns împreună și jur că mi-a explodat o venă la asta. M-am ridicat nervos, întorcându-mă cu ochi înflăcărați și ridicându-mă din pat.

"Bine!Bine!"Am strigat în ciuda durerii de cap."O să vă duc la nenorocita de sală de jocuri!Fericiți?!Dar jur pe Zeiță , dacă scoateți vreun sunet pe drum , o sa izbesc mașina și o să ne omor pe toți!"