Prolog

75 7 0
                                    

Intuneric,vad doar intuneric in jurul meu si deja incep sa ma intreb daca o sa mai scap vreodata de aici.Ma uit in toate directiile sa vad daca am vreo sansa sa ma salvez.Frica pune stapanire pe mine si lacrimile sunt gata sa cada.Doi ochi caprui inspaimantatori se disting in intuneric.

-C-cine esti?intreb cu gandul ca astea s-ar putea sa fie ultimele mele cuvinte

Doua maini mari s-au incolacit in jurul gatului meu luandu-mi aerul de care aveam nevoie.Ma sufocam si lacrimile deja faceau ca totul sa arate ca intr-un adevarat film de groaza.Probabil asta si e.O scena de groaza in care victima sunt eu.Cei doi ochi au disparut dar eu inca ma sufocam.Am deschis repede ochii,patul meu scartaind sub greutatea corpului meu.A fost doar un cosmar!Atat!Mi-am pus mainile la gat fara motiv si mi-am plimbat ochii prin camera.Peretii pamantii au ramas la fel,geamul spart e inca acolo si micul dulap in care imi tineam putinele haine se afla acolo unde il lasasem cand am adormit.Un peisaj destul de trist,nu?M-am uitat la ceasul cu geamul spart si am putut sa disting printre zgarieturi ora 6:02.In mintea mea s-au desfasurat momentele tragice de ieri.De cand lumea asta s-a schimbat cuvantul tragic e la ordinea zilei.Razboaiele de care mi-a spus mama au schimbat totul.Viata oamenilor acum e dedicata slujirii familiei regale.Cine incalca legea sau face ceva nepotrivit moare.Asta se va intampla si cu mama mea astazi.Va fi spanzurata.Gandul asta ma face sa plang la nesfarsit.Mai bine eram eu!Poate va intrebati de ce va fi omorata.Amandoua lucram la palat.De fapt,aproape toata lumea lucreaza la palat .E o cladire impunatoare cu gradina care se intinde pe mii de metri patrati.Exista cladirea principala in care locuieste familia regala.O cladire mica unde se afla cantina.Nu este cine stie ce.Primim de doua ori pe zi mancare.Inainte sa ne ducem la palat si dupa ce ne terminam munca.Mancarea insemnand o chifla,un pahar cu apa,o bucata mica de carne nu tocmai proaspata si daca regele e intr-o stare buna primim si un mar.Mai este si cladirea in care stau eu acum.Aici se afla camerele slujitorilor.Ieri,imediat dupa ce am terminat munca eram sleita de puteri,nu mancasem de dimineata pentru ca m-au chemat mai devreme si practic nu ma mai tineau picioarele.Am mers pana la cantina si cand nu a fost atenta cea care servea am luat inca o chifla si o bucata de carne pentru mama.Ea mereu termina tarziu si nu apuca sa ajunga la cantina.Femeia m-a vazut si m-a amenintat ca o sa cheme paza daca nu ii dau ce am furat si mancarea mea inapoi.Am rugat-o sa ma lase sa le pastrez si am promis ca nu mai vin maine a cer mancare dar ea a chemat paza si eu si mama am ajuns in fata regelui.Acesta a decis ca ce am facut eu este furt si bineinteles trebuie pedepsit vinovatul cu moartea.Dar pentru ca am inceput sa plang au decis ca e o pedeapsa mai mare sa imi vad mama murind decat sa fiu eu omorata.Ea a fost dusa intr-o celula si eu am fost obligata sa plec in camera.Asa ca astazi sunt chemata la ora  6:40 pentru a vedea executia.Nu cred ca voi putea suporta durerea de a-mi vedea mama in situatia asta.Si pentru ce?Doar pentru ca e vina mea.Daca nu as fi plans,daca nu as fi luat mancare in plus nimic din toate astea nu s-ar mai fi intamplat.Ma uit la ceas si era deja 6:20,am expirat zgomotos .M-am indreptat spre dulapul prafuit.Pe doua rafturi erau asezate toate hainele mele.Doua perechi de pantanloni,una de toamna-iarna si una de primavara-vara,doua tricouri unul alb si unul negru si doua bluze cu aceleasi culori.Primim in fiecare an un nou rand de haine si le dam pe cele vechi ca sa fie spalate si reparate.Anul viitor o sa le primin si procedeul se repeta.O data la trei ani primim o pereche de tenesi negri si o geaca de aceeasi culoare.Am luat blugii pentru primavara si un tricou.Dupa ce mi-am pieptanat parul si m-am spalat pe dinti am iesit din cladire.In spatele cantinei se va intampla totul,acolo nimeni nu vine.Eu si mama nu am avut o realtie plina de sinceritate,imbratisari si incurajari ea fiind o persoana mai rece.Cu cat ma apropiam mai mult genunchii mei incepeau sa cedeze,facand siguranta din mine sa dispara.Am observat trupul firav al mamei intins pe jos plin de sange in jurul capului.

"Ce ati facut cu ea?"urlu la barbatii masivi din fata mea.Nu imi pasa ce o sa faca cu mine pentru ca am tipat la ei.Nu am apucat sa imi iau adio de la mama.

''Ai intarziat,nu avem timp sa asteptam dupa o sclava"Nu se poate asa ceva!Poate asta e unul din cosmarurile mele.Da,asta trebuie sa fie!Din clipa in clipa o sa ma trezesc in patul meu mizerabil si mama o sa bata la usa

***

HEI,ACESTA A FOST UN FEL DE MINI-CAPITOL SPER CA V-AM CAPTAT ATENTIA PANA ACUM.NEXT-UL O SA IL PUN PROBABIL IN MAXIM 2 SAPTAMANI.:)))

The HaunterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum