Ruthless is my Kind

Capitolul 1

Prezent

KAYLA

N-am știut de la început că îl plac pe Sean Reven.
Ne-am întâlnit în câteva rânduri, de fiecare dată conjunctural și fără planificare. Eu și Sean avem în comun, în primul rând dragostea pentru copiii noștri, el având o fată adorabilă de șase ani, mare fan al meu, de fapt al cărții mele de debut, care a cuprins povești pentru copii.

Așa ne-am cunoscut în urmă cu mai bine de trei ani, la festivitatea de lansare a primei mele cărți, când el a ținut dinadins să-i dau un autograf fiicei lui, Daria. Apoi ei au venit deseori la editura unde lucrez, unde în pauze făceam temele cu fiica lui și mă bucuram împreună cu ea de sarcina mea gemelară.

Nu era tocmai un angajament, nu neapărat..doar ne vedeam săptămânal. Am fost buni prieteni înainte de orice, în ciuda diferenței de vârstă dintre noi, aceea de zece ani, și-n ciuda profesiei lui de poliţist, care se cam bate cap în cap cu munca mea de scriitor.

Un pragmatic și o visătoare? N-am avut habar de intențiile lui în ceea ce mă privea, poate și din cauza sarcinii mele avansate și ca să fiu sinceră, n-am fost niciodată genul de fată înnebunită după băieți. Nici nu prea am avut ocazia, având în vedere că mama mea a murit pe când împlineam paisprezece ani și în ciuda încercărilor ei de a-mi ține prelegerile specifice unei mame către fiica ei, eram prea mică și prea îndurerată să le dau atenție.

La doi ani de la pierderea mamei, l-am pierdut și pe tata și apoi viața mea nu a mai fost la fel.Tânjeam după dragostea lor nemărginită, să am ceva al meu-sânge din sângele meu-și tocmai de aceea am luat hotărârea să am propriul meu copil.

Am intrat în posesia moștenirii la vârsta de optsprezece ani și cu resursele financiare primite, am acoperit costurile inseminarii. Am fost binecuvântată nu cu unul, ci cu doi copii minunați și viața mi-a fost redată. Revenind la Sean, poate că primul semn ar fi trebuit să-l văd tocmai de Crăciunul acesta.Fiica mea, care este deseori agitată și nerăbdătoare la tuns,a stat voioasă și s-a holbat în oglindă.

— Vreau să fiu prințesă, a zis ea cu vocea clară, dar pițigăită, a unui copil de aproape doi ani.

— Ești o prințesă și-o să-ți facem părul de rangul tău, am zis uimită că în sfârșit dădea semnele specifice comportamentului fetițelor.

Karlie se juca împreună cu Kevin, frățiorul ei geamăn, în același țarc, și-și împărțeau, dar și se certau pe cuburi și mașini, pentru că fetei mele nu-i plăceau păpușile. Stilista chemată acasă, a început să-i împletească într-o parte o cochetă coadă.

— Fru-mu-șica lui mami!a cântat ea.

— Da, ești, i-am șoptit, atingându-i părul negru și cârlionțat.

Fiica mea era întruchiparea perfecțiunii unui copil, ca și fratele ei. Amândoi aveau părul negru, ca pana corbului și cârlionțat și cei mai frumoşi ochi din lume.Singurul lucru moștenit de la mine, păreau să fie culoarea ochilor la fetița mea, Karlie.Oricine le-ar fi fost donator, este un bărbat superb. Nu am nicio îndoială.

După aproximativ o oră, în care a trebuit să-mi conving fiica că prințesele se îmbracă în culori deschise, și în care nu l-am convins pe Kevin să meargă cu noi la cumpărături, am oftat cedându-l bonei și am luat-o de mână pe Karlie și am plecatla colindat magazinele. Ne-am umplut plasele de cadouri şi cumpărături. Încarc ingredientele și o îmbunez pe Karlie cu niște biscuiți animăluțe.

Când ieșim din mall, realizez că am venit pe jos, la rugămintea ei. Ceea ce era perfect:patru sacoșe de cumpărături, un căruț și trei kilometri de mers pe jos până acasă. Bombănind în sinea mea să nu mă audă Karlie, înghesui trei sacoșe în spatele căruțului și mi-o arunc pe-a patra pe umăr.