Tu esti salvarea mea/P.JM/✨

CAP23

Deja Hara întrecea măsură, asa ca m-am ridicat, mi-am luat haina, și am ieșit. Fata asta nu se potoleste, orice ar fi. Trăncănește mereu, fără să se oprească.
Ma scoate din sărite , și dacă mai continuă mult așa, o voi trimite înapoi la tatăl ei, fără regrete.
Imi pare rau de cel care o va lua de soție , sau de cel care va sta cu ea. Sforăie, trancaneste, nu stie sa bată la usa. Ce să-ți mai dorești de la viata? Orice , dar nu l-a o fata ca și Hara.
(Perspectiva Hara)
Am încercat să- mi cer scuze, dar cu un om ca asta nu ai ce vorbi .
E prea încuiat la minte. O vreau pe mama înapoi, imi e dor de ea.
Dacă mama încă mai era printre, noi, acum nu mai ajunge-am să ma cert în fiecare zi cu un imbecili, care își riscă viața pentru niște bani.
Prea mult timp nu o să mai meargă așa,o să ma bage și pe mine în tot felul de problema, sau lucruri și mai rele.
****
Reușise-m să adorm, până pe la vreo 3 dimineata, când o batei, sau mai multe, în ușa, reușesc să ma trezească.
Ma ridic somnoroasa de pe canapea, intreptându-mă spre ușa.
Ma uit pe vizor, și cine poate fi la ora asta? Dragul meu Jimin, beat mort.
Îi deschid, ușa și îl las să intre .
Jimin :De ce... De ce ai încuiat usa?
Eu :Am crezut că nu mai vi acasă , asa ca nu m-am riscat să o las descuitată.
Jimin :Cine ai fi crezut că poate intra? Cartierul asta e uitat de ceva vreme.
Nici măcar Diavolul nu-și mai aduce aminte de el.
Eu:Am vrut doar să fiu sigură, Jimin. Unde naiba ai fost până acum, și cât ai băut?
Jimin :De când te doare pe tine capul de mine? E fix problema mea, când o să fi tu mama atunci să ma tragi la răspunde, dar nici măcar atunci. !
Eu :Doar am întrebat, atât. Eu sincer, ți-aș recomanda sa te bagi în pat, nu pare că te simti foarte bine .
Jimin :Doar taci din Gura, bine? N-am nevoie de sfaturile tale, și grija ta.
Eu :Ok.... Faci ce vrei.
Apoi ma întind înapoi, încercând să adorm din nou.
Trec 5 minute, eu tot cu inceractul am rămas. Cine naiba ar fi putut adormi, când o persoană să uita la tine mult prea insistent. Acea persoană, era Jimin.
Îi simțeam ochii cum imi gauresc ceafa, și începea să ma sperie.
Eu :Ai putea să nu te mai holbezi la mine? E prea dubios, și ma enerveaza treaba asta.
Jimin :Te sperii?
Ma intorc cu fața spre el.
Eu :Sincer, da!
Rânjește.
Jimin :Dacă ai fi văzut, ceea ce am vazut eu de-a lungul vieții, faptul că eu ma holbez la tine, nu te-ar fi speriat . Așteaptă doar să fi față în față cu o perosoana moartă, pe care ai iubit-o. Într-o baltă de sânge, holbându-se la tine. Cu ochii reci, și goi.
De abea atunci poti spune, ca te sperie.
Apoi se ridică , și urca legănându-se, spre camera lui.
Tot ce am putut face, la ceea ce mi-a spus a fost să rămân șocată, și de abea să mai respir.