Love, drugs and murder

Capitolul 2

În urmă cu șapte ani

  Ultimul an de liceu, nu îmi vine să cred cum trece timpul, mă dau jos din pat și-mi încep rutina zilnică, îmi las părul pe spate, tuș negru, ruj matt și uniforma liceului compusă din camașă albă și fustă albastră care se așează bine pe corpul meu, îmi iau ghizdanul și laptopul, Aylin a sosit, claxonează de cinci minute.

- Yvonne, coboară sau Aylin va trezi tot orașul, o aud pe mama.

- Imediat mamă.

Cobor grăbită scările, o pup pe mama îmi iau o sticlă de apă plată din frigider și ies grăbită pe ușă.

- Doamne fato mult îți mai ia, îmi spune Aylin în timp ce urc în mașină.

- Scuză-mă, știi că sunt întârziată.

Aylin își aranjează părul blond în oglindă se dă cu gloss pe buze, în timp ce eu mă uit urât la ea.

- Parcă te grăbeai.

- Mă grăbesc dar asta nu înseamnă că nu trebuie să arăt bine.

Îmi dau ochii peste cap iar a face o grimasă. Pornește mașina iar în difuzoare se aude TENDER- slow love, una din melodiile mele preferate.

Ajungem în fața liceului Miami Palmetto iar acolo ne întâlnim cu Max și Cathia, liceul e plin e prima zi de școală și e agitație, ne îndreptăm spre clasa noastră.

- Bine ați revenit dragii mei, ni se adresează doamna Willow, mă bucur atât de mult să vă văd pe toți.

După mai multe minute în șir în care a vorbit despre importanța acestui an în carierele noastre și alte chestii pe care nu le-am putut reține s-a oprit.

- Anul acesta vom avea un coleg nou.

Ușa s-a deschis iar coșmarul vieții mele a intrat pe acea ușă, un coșmar atât de atrăgător, cu părul său creț castaniu și răvășit, cu ochii aceia albaștrii, fața osoasă și barbă crescută, buzele rotunde și perfecte, înalt, atletic și plin de tatuaje, un coșmar din care nu vreau să mă mai trezesc.

- El este Leonardo Alvarez Delgado și vine din Columbia, mai exact Bogota.

Leonardo doar zâmbește iar inima mea se topește, înghit în sec de câteva ori și realizez că nu doar inima mea s-a topit, Aylin e și ea cu ochii pe el.

- Holla amigos, sunt Leonardo și-mi pare bine să vă cunosc.

Accentul lui mexican e mai mult decât drăguț, la naiba Yvonne revino-ți, îmi dau două palme imaginare și revin cu picioarele pe pământ.

- Dios, o aud pe Aylin, cred că tocmai m-am îndrăgostit.

- Stai la coadă o aud și pe Cathia.

Nu mă pot abține să nu râd, iar doamna Willow se uită la mine de parcă ar vrea să mă omare.

- Quinn, e vreo problemă?

Îmi dreg glasul și rușinată îi răspund:

- Nici una, mă fac mică în scaunul meu.

Leonardo se așează pe scaunul din fața mea iar parfumul său îmi inundă simțurile.

- Bună eu sunt Yvonne spun și-i întind mâna.

Leonardo nu schițează nimic ba din contra mă privește sfidător și îmi întoarce spatele.

- Ce încrezut, pufăi.