Povestea Unui Demon II

Capitolul 7

Capitolul 7- Cenușa unui Demon

     Stăteam pe scările din holul castelului și le umăream mișcările celor doi străini. Inima îmi galopa cu cât contactul vizual cu ei era mai intes. Ana a coborât scările în grabă cu un bol ce mirosea a cenușă și verbină. M-am uitat confuză la ea și apoi la Apophis. Prin ochii lui a trecut o sclipire roșiatică, apoi și-a întreptat postura, înclinăndu-și ușor capul și fixând-o pe Ana cu un zâmbet discret în colțul gurii.

-Ce mama dracu' cauți tu aici? a răsunat vocea lui Aaron din capul scărilor, făcându-ne pe toți să tresărim, iar pe Apophis să își răcească comportamentul. 

    În câteva secunde Aaron se afla la gâtul lui gata să îl rupă. Puteam simți tensiunea dintre cei doi cum încordează fiecare persoană din încăpere. 

-Cum ai intrat, a întrebat  Aaron, scrânșnind din dinți. 

-Iubițica ta ne-a invitat, pentru că i-a fost atât de milă de noi, a răspuns pe un ton ironic, privindu-mă cu o sprânceană ridicată și o față ce ar domina o întreaga armată de demoni. 

    O pereche de aripi albe mi-au blocat culoarul vizual, însă o parte din el a fost eliberat când vărful uneia dintre aripi aproape a atins gâtul lui Aaron, făcându-mă să tresar și să scot un icnet. 

-Ajunge! 

    Hale stătea în pragul bucătăriei, privind cu mâinile încrucișate toată scena cu o furie ce nu putea fi descrisă în cuvinte. Tonul lui rece și răgușit era de necunoscut, iar ochii negri nu sfidau vreun sentiment, de parcă Hale pe care îl știam s-ar fi cufundat în neant. În câteva clipe se afla în fața tatei, făcând cerculețe pe penele albe ale aripii ce stătea să îi reteze gâtul lui Aaron. Îl privea de parcă Michael nu era fiul lui Dumnezeu, îl privea de parcă ura de pe Pământ nu era de ajuns să exprime ce simțea. După ce  Michael și-a retras aripile, Hell și-a îndreptat atenția asupra lui Aaron si Apophis, îndepărtându-i agresiv unul de celălat. 

-Nate, ia-l pe Aaron de aici, a spus pe un ton calm, privindu-l fix pe Apophis. 

     Acesta îl privea pe iubitul surorii mele exact cum Hell îl privea pe el. Blaze privea totul tensionată. Impulsul ei de a sări să îl calmeze mi-a străbatut întreg corpul, repezindu-mă să o opresc. I-am prins încheietura în momentul în care își deschisese aripile, ce au atras o privire plina de admiratie din partea baiatului. Am scuturat discret din cap, făcând-o să se oprească. Am îndemnat-o să plece împreună cu Aaron și Nate, ea doar aprobând încet din cap. 

-Apophis....Știi că nu ești bine venit aici...Dar de ce în numele Grădinii Edenului ai pășit în castelul ăsta?

-Aveți nevoie de mine,...de noi, s-a corectat arătând spre tata. 

   Priveam scena din fața mea cu respirația tăiată. L-am urmărit pe Apophis cum a dispărut într-un mănunchi de flăcari, lăsând căteva scântei în urmă. Un aer fierbinte mi-a străbătut urechea și fața, făcându-mă să îmi întorc capul. În drepta mea Apophis părăsise aceleași flăcări. Fețele noastre erau atât de apropiate, încât îi puteam șimți respirația caldă pe buzele mele. Expresia feței lui era indescifrabilă, așa că i-am fixat privirea pierdută. De odată aceeși scânteie roșie i-a străbătut privirea, transmițându-mi mii de fiori și sentimente necunoscute în tot corpul.

-Ea are nevoie de mine...

  Cuvintele lui mi-au răsunat în cap, corpul meu simțind fiecare vibreție a corpului lui. Pieptul meu se mișca accelerat, iar inima îmi bucuia în timpane, cu mici înțepături ce mă făceau să înghit în sec. Mintea mea a fost împânzită de diferite imagini: de la incendiul casei Celor Fără Față, până la lupta cu Lucifer, chiar și moartea mamei. Însă niște secvențe necunoscute m-au făcut să mă încrunt în timp ce îi priveam ochii micului demon ce stătea în fața mea. Apophis și-a schimbat modul în care mă privea devenind ușor speriat și sentimental. Și-a îndreptat poziția, apoi a aplecat scurt capul în fața mea și s-a făcut nevăzut în flăcări, lăsând în urma sa un mic morman de cenușă, în care se afla un inel cu o piatra mai negră decânt abisul, o piatra ce nu părea terestră.

    Am decis să ignor toate întrebările ce îmi mișunau prin cap și să îl caut pe Aaron. M-am dus grăbită la Nate, întrebându-l unde l-a dus. Acesta m-a privit cu o mică reținere, dar a renunțat în a se confrunta cu mine când am dat să îi spun ceva.

-E în pivniță! a rostit ferindu-și fața. A spus că are nevoie de ceva să îi calmeze corpul. 

  Am dat din cap mulțumită și i-am dat un ghiont in glumă, dar de care m-am asigurat că îl va durea.  Am dat să o iau pe scări in jos, însă am realizat că eram îmbrăcată cu halatul, iar hainele erau încă ude și reci pe corpul meu. 

  Am luat ceva lejer pe mine și mi-am prins parul într-un coc ce era gata să se prăbușească.  Am coborât în graba, luand cu mine o lumânare cu parfumul său  preferat: crin. Când am ajuns l-am găsit la masa din mijlocul camerei. Era prima dată când coboram aici. Era un hol lung ce avea în capăt o ușă de lemn masiv, insa inainte de ușă se inalta o arcada rustică ce sustinea în interiorul său cateva sticle cu alcool. Sticlele nu se opreau aici, numereoase ocupau cei trei pereti ce inconjurau masa la care se afla Aaron. 

   Acesta statea cu capul plecat, invârtind între degete un pahar cu whiscky  pe jumatate plin. Am asezat lumânarea pe coltul mesei si am aprins-o rostind incet incantatia. 

    L-am lasat sa inhaleze mirosul ce il uram din tot sufletul si am dat sa ma intrept spre usa imesa. Parea ca nu a fost deschisa de ani de zile, cateva pânze de paianjen dându-i un aspect infricoșător. 

    Inainte sa pot apasa pe maner, mâna lui Aaron s-a încolacit in jurul gatului meu, lipindu-ma de peretele rece si umed. Am simtit cum aerul refuza sa mai patrunda in plămâni si cum mana lui continua sa imi stiveasca gatul. L-am privit in ochi fara a putea zice ceva. Fata ii era schimonosita de furie, ochii intuncati si goi. Mirosul gretos de crin m-a facut sa ma strâmb, iar el m-a impins si mai tare in perete. Am incnit de durere lăsând lacrimile sa imi curga pe obrajii reci. 

-Mi-a luat ce iubeam cel mai mult, mi-a luat crinul pretios, iar tu! Tu! L-ai lasat in casa mea de parca ai fi stăpâna peste acest castel, l-ai lasat sa se apropie si de tine. La dracu' Egypt! a tipat, făcându-ma sa tip panicata. Mi-a ucis Aleasa! A ucis-o in fata altarului.

  Stiam ca il pot indeparta, stiam ca puteam sa ii arat cat ma doare. Il puteam rani in orice mod, dar il iubeam, iar asta m-a oprit. Iubirea. Iubirea ce mi-a paralizat rationea, iubirea ce m-a facut sa devin prada in loc de pradator, iubirea ce m-a facut sa imi las garda jos. 

Privirea a inceput sa mi se incetoseze, iar inima ma durea, intepăturile ingreunând si mai rau respiratia. Incheietura a inceput sa  ma arda, iar in dreapta mea, sunetul dezaprobator și arogant a lui Apophis au rasunat, făcându-l pe Aaron să slăbească strânsoarea. Am aluncat de-a lungul peretelui, simtind cum pietricele cărămizilor mă zgâriau superficial.  Aaron a dat să se apropie de Apophis, insa acesta a a apărut lângă mine îndemându-ma să te ridici. Subtil, in timp ce ma ridica, mi-a pus pe deget inelul ce rămăsese în urma lui mai devreme. 

-Ai grijă ce faci Aaron..Nu uita cine e fata asta, a soptiti demonul, indemnându-mă să plec.