A Doua Șansă [✔︎]

Capitolul 11

🅛︎🅐︎🅒︎🅡︎🅘︎🅜︎🅘︎

Perspectiva autoarei

Toți aveau privirea pe April in momentul in care a izbutit in lacrimi. Se dăduse repede jos de pe canapea ascunzându-se in spatele lui Jungkook strângând ul cu mâinile ei micuțe pieptul, lipindu-se de el.

         — Salvează-mă Jungkook! Nu mă lăsa pe mâna ei din nou, te rog.

Își ascunse fata in spate lui, începând să plângă silențios încercând să-și ascundă lacrimile.

Toți acum o priveau pe April șocați de primele ei cuvinte rostite când a văzut-o pe Lee.

             — Copilă, ce spui acolo? De ce sa te salveze el? Ce ți-am făcut eu?

Vorbind ea cu o voce cat mai pițigăiată putea.

Încercă să se apropie de ea să pună mana pe brațul ce îl ținea strâns pe Jungkook.

            — Nu! Lasă-mă în pace. Nu te atinge de mine. Nu te mai las să mă chinui pentru nevoile tale!

             — Dar nu ți-am făcut nimic... Am avut grijă de tine.

             —Nu, Kookie te rog. Nu mă lăsa cu ea, promit sa fiu cuminte!

Jungkook era în continuare șocat de cuvintele ei. Nu se aștepta să îi audă vocea ei cristalina pentru prima dată așa. Speriată și plânsă. Nu, nu vroia sa o vadă așa.

               — Va rog sa plecați imediat din casa noastră cucoană. E foarte clar că ați traumatizat această copilă. Și în plus ce căutați în casă noastră? De ce ați venit?
Nu v-am spus clar că o adopt?
            
Jungkook observă că expresia facială i sa schimbat, acum aducând cu diferite cuvinte.

               — Voi aveți sa o credeți pe nebuna asta? Nu vedeți că nu este întreaga la minte? Cine știe ce prosti va mai spus până acum. Dar nu i-am făcut nimic! Am venit să vad daca va face probleme, sa o iau...

   
Femeia fu întreruptă de glasul speriat al fetei, rugându se de Jungkook sa nu o creadă...

                — Nu sunt nebună, te rog crede-mă Jungkook... Nu vreau înapoi în acel iad!

Se uita in ochii ei ce erau roși de la lacrimi. Nu suporta sa o vadă așa, vrea sa o vadă mereu zambind.

                — Copilă, lacrimile tale...

                — Nu ți le voi da, nu le meriți. Ani la rând mai bătut pentru ele.

                — Vedeți ? Este nebună! Ce sa fac eu cu...

Însă April se deslipise de spatele lui Jungkook, pe jos căzând zeci de perle albe...

              
Toți și au mărit ochii văzând minunea făcută de April. Care încă continua să-i cadă din ochii lacrimi, făcându-se perle când cădeau înafara feței ei.

                — April, ce...

                — Te rog, nu mă da ei din nou! Mă va omorâ până îmi va stoarce și ultima lacrimă.

Îl luă în brațe pe Jungkook, încă plângând.

                — Aish, fata proasta! Îți arăt eu...

                — Ieși imediat din casa mea. Și să nu te mai vad vreodată! Nici macar cu un deget sa nu o atingi.

                 — Crezi că vei scăpa așa de ușor de mine? La un moment dat tot în mâinile mele vei ajunge!

Spuse femeia ieșind nervoasă din casa celor 8.
Cei șase băieți încă erau în șoc privind mica grămadă de perle de lângă April.

            — Astea sunt perle adevărate?

Spune Jimin uitându-se la ele, luând câteva, fascinat de ce vedea.

               — April? Cum de...

               — Vă rog, nu mă dați ei, a profitat de mine 6 ani, nu vreau mai mult!

Jungkook o luă în brațele sale liniștind o.

Nu vreau sa te vad plângând indiferent motivul. Te voi proteja, nu-ți fa griji. Nimeni nu te va lua de lângă mine.

              — Te voi proteja April. Nu vreau sa te vad plângând indiferent de motiv.

               — Mulțumesc, Kookie. Poți să-ți spun așa?

Îi zâmbi dând din cap afirmativ. Era bucuros săi audă vocea. Și să știe că numele lui este rostit prima dată înaintea celorlalți.

              — Poți să-mi spui cum vrei tu. Dar acum sa strângem perlele, tale.

Fata roși puțin. Acum că i-au aflat unul din secrete îi este puțin mai ușor. Nu va trebui sa se ascundă când plânge. Însă pe următorul cum îl vor duce toți 7? Nu o vor considera o ciudată?

Între timp...

          — Ai luat fata?

          — Îmi pare rău domnule, nu am putut. Și au aflat de lacrimile ei...

          — Și că....

          — Nu. Partea aceea nu.

          — Ahh. Nu ești în stare de nimic femeie. Mă mir că ai avut grijă de ea in anii ăștia. Lasăt reaba mea mă voi ocupa eu.

           — Da domnule...

Bărbatul îi închide nervos femei și sparge telefonul de perete.

              — Tu îmi apariții mie. Nu te voi lăsa altcuiva, draga mea April. Ești de mult timp a mea.

Șoc șoc și iar șoc. Cine o fi bărbatul misterios?

Daca va plăcut nu uitați de vot.

Doua capitole într-o zi. Sper că va place surpriza mea pentru 500 de ochișori.

Next : 1k