Ariana

111 14 5
                                    

- Aici Devil ,momentan am altceva de facut asa ca daca vrei sa-mi spui ceva lasă un mesaj.

Închid telefonul si il las sa-mi cadă din mână cu un oftat prelung, chiar am dat-o rau in bară, daca stau bine sa mă gândesc nu este in totalitate vina mea. Dacă Seth nu ar fi făcut ce a făcut acum eu as fi cu Devil, imi las un alt oftat sa-mi scape printre buze. Ii simt lipsa, chiar o fac, nu-i de mirare că am ajuns să-l sun de zece ori pe ora in speranta ca imi va răspunde si ii pot auzi din nou vocea. Dar desi stiu ca nu-mi va răspunde prea curând vocea de la căsuța vocală este de ajuns cat sa-mi potolească puțin dorul de el.

Dar dacă imi raspunde, oare ce sa-i spun? Un simplu imi pare rau ar fi atât de jalnic încât mi-ar fi mie rușine sa-i zic asa ceva ,m-ar crede o neroada care de astfel sunt. Am sărutat un alt băiat desi am ,aveam de fapt o relație. Dacă stau să mă gândesc nu eu l-am sărutat dar e cam acelasi lucru.

Mă mobilizez sa cobor jos din pat macar sa o hrănesc pe Miki care face o mare gălăgie de probabil o aud toți vecinii. Aceasta latră la mine imediat cum pășesc în bucătărie.

- Scuze fetițo, mă adresez micuțului animal. Probabil sunt o stăpână groaznică.

Ii așez mâncarea în bol si ma las moale pe unul dintre scaune așezându-mi picioarele pe masă ,imi simt pleoapele grele iar mintea foarte încărcată. Nu stiu cum o să dau ochii cu Devil maine la școală, de fapt nici nu cred ca o sa merg la școală. Ce patetica sunt, il sun ca o disperată dar nu am curaj să dau ochii cu el.

Usa de la intrare se trântește brusc ,speriată ma împing cu picioarele în masă ,scaunul se balansează si ajung sa cad cu el pe spate.

- Ce naiba!

Stau întinsă pe jos cu o pereche de adidași la capul meu, daca nu as fi atât de amețită i-as spune eu vreo două acestei persoane care nu are bunul simt sa bată la ușă.

- Ce faci?

Recunosc imediat vocea groasă care mă irită pe creier, nici nu ma obosesc să-i răspund răutăcios, nu merită efortul.

- Pleacă înapoi de unde ai venit, ii murmur fratelui meu enervant care doar sta si rade de mine.

- Ce irascibila esti, oare cum te-am suportat până acum.

- Sunt sora ta, il mustrez in timp ce ma ridic de jos.

- Nu-mi aminti.

Mă încrunt la el și îi arăt cu degetul ușa pe care tocmai a intrat. După ce ca da buzna în apartamentul meu ca la el acasă, mă sperie cât sa cad cu scaunul precum o idioată si acum mai are tupeul să mă enerveze. Deja a întrecut orice limită.

- Daca ai venit aici sa ne certam, te invit afară, ii spun nervoasă așezând scaunul la masa. Am deja destule pe cap.

- De fapt, începe să vorbească părând ușor rușinat. Am venit să-ți cer sfatul.

Fața mea nu a fost nici când mai șocată, el fratele meu mai mare Dylan Malice vrea ca eu tocilara familiei sa-i dau sfaturi. S-a întors lumea cu susul în jos , trebuie să trec această zi glorioasă în calendar ca sa-l pot șantaja mai tarziu.

- E o glumă?

- Ti se pare ca as glumi cu așa ceva?

Ok, deci e serios, dar desi imi dau seama cât de gravă este situația ,în cazul lui nu ma pot abtine sa nu râd puțin. Cand o sa mai am ocazia asta.

- Mă ajuți sau nu, ridică vocea la mine făcându-ma sa-mi înghit râsul.

- Varsă tot.

Îi fac semn spre scaunul liber de lângă mine, acesta oftează si se așeza posac trantind picioarele pe masa ,,mea".

Vrei să te măriți cu mine Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum