Inimi Rănite.

Capitolul 33

Vlad

Stau pe scândurile dure, ce-mi țin loc de pat și mă gândesc la frumoasa șatenă ce mi-a furat inima din momentul în care am văzut-o pentru prima oară. Parcă o văd și azi cum cobora scările, fiind îmbrăcată într-o rochie roșie și părul prins într-o coadă în vârful capului. Chiar dacă mă așteptam să aibă vreun decolteu adânc, sau să fie scurtă, cum mă așteptam să văd la fetele de vârsta ei, spre surprinderea mea aceasta era îmbrăcată prea serios pentru o adolescentă, fără să lase prea multă piele la vedere, ceea ce mi-a stârnit interesul față de ea. În acel moment am simțit că o vreau, că mi-o doresc pentru mine, că vreau să fie a mea.

M-a privit pentru o secundă, iar în acel moment am știu, am știut că nu voi mai putea să trăiesc fără să-i privesc acei ochi căprui-verzui care mă priveau cu indiferență, dar pentru mine nu conta. Știam că acea fată serioasă va fi a mea.

Am încercat să mă apropii de ea, în toate modurile posibile, dar ea nu ceda, nu dorea să-mi acorde atenție și nu mă lăsa să mă apropii de ea, iar acest lucru mă durea. Dar nu am renunțat, nu, nu. M-am ambiționat și îmi făceam mereu apariția în preajma ei și mereu o atingeam din greșeală, iar ea doar mă privea rece, indiferentă, dar nu am spus nimic, chiar dacă mă abțineam cu greu să nu sar pe ea, sau să nu o pedepsesc pentru faptul că nu mă vede, așa cum o văd eu pe ea.

Nu înțeleg de ce nu mă poate vedea, nu poate să observe cât de mult o iubesc. La naiba, toate femeile mă vor, își doresc să ajungă în patul meu. Iar femeia pe care eu mi-o doresc, nu-mi dă atenție nici măcar cât negru sub unghie. De ce? De ce nu mă poate vedea așa cum sunt eu? Cu ce am greșit, de sunt nevoit să iubesc pe cineva, care nu mă observă niciodată?

Dar în momentul în care a împlinit vârsta de 18 ani și-A devenit majoră, am știut că tot chinul meu s-a terminat, din acea zi va fi doar a mea. Am stabilit cu tatăl ei, care-mi era subaltern și nu a avut niciodată curajul să-mi conteste deciziile, ca din acel moment frumoasa Emma să locuiască acolo unde îi este locul, alături de mine, în casa mea.

Știu că nu am procedat corect, dar am devenit dependent de ea, de mirosul ei, de prezența ei, de felul cum mă privea rece, chiar dacă îmi doream să văd iubire în privirea ei, mă mulțumeam și cu faptul că mă privea și așa. Cu siguranță când vom locui împreună își va schimba concepția în privința mea, mă va privi cu drag.

Din păcate nu a fost așa cum mi-am dorit eu, ci mutarea Emmei in casa mea a fost un dezastru. Știu că nu am procedat corect și nu mă voi ierta niciodată pentru asta, dar în acel moment, când i-am arătat camera și i-am observat fața fără nici un fel de entuziasm, cum mă așteptam să aibă, când eu singur i-am aranjat camera, am răbufnit, mi-am lăsat frustrările strânse pe parcursul acestor doi ani, să-mi întunece mintea și am făcut cel mai urât lucru posibil, am violat-o, i-am furat puritatea fără să-i cer acordul, iar pentru acest fapt nu mă voi ierta niciodată. Chiar dacă am mers în camera mea și-am plâns toată noaptea, știam că am pierdut-o și nu voi mai ajunge niciodată la inima ei și mă durea. Mă durea al naibii de tare că i-am frânt inima, iar în acel moment am realizat că nu va fi niciodată a mea.

Dar am fost egoist și n-am vrut să-i dau drumul. Am vrut-o pentru mine, chiar dacă asta inseamna să o rănesc. Am preferat să o știu în suferință, dar să fie lângă mine. Imi doream să o am alături, să-mi spună că mă iubește așa cum o iubesc eu, să-mi spună că mă iartă, dar niciodată nu a făcut asta, ci mereu mi-a ținut piept, mereu m-a tratat cu indiferență, iar acest lucru durea al naibii de tare.

Văzând că nu cedează în fața mea, am trecut la lucruri mai drastice, am rănit-o. Chiar dacă durerea ei îmi sfâșia inima, n-am putut să cedez, ci din contra, o pedepseam și mai rău. Așa am ajuns să o ofer și prietenilor mei. Muream de durere când știam că o atingea altcineva, dar eram prea egoist. Imi doream ca măcar așa să mă accepte, să mă roage să n-o mai las să fie victima altcuiva, că mă vrea doar pe mine, dar nu a fost așa. Și-a acceptat pedeapsa, chiar dacă ne rănea pe amândoi cu orgoliul ei. Mă distrugea, dar nu puteam să renunț la ea.