Istoria unor suflete pierdute...

Capitolul 1

-În vise, lumea reală este desfigurată, un Univers nou se creează, un Univers propriu în care totul se poate întâmpla în orice formă.

Bărbatul înalt şi făţos se uită la fata din dreapta lui cu privirea fugitivă. Femeia şi-a dat seama de gestul bărbatului şi se uită înapoi la el găsindu-i faţa nostalgică şi fără scrupule. Ea continuă să se uite semnificativ în timp ce el îşi continua discursul-parcă ar fi vrut să obiecteze, însă nu putea deoarece îl ştia de 10 ani şi erau parteneri confidenţiali de perspective. Se vedea pe faţa femeii cu părul aurit în bucle terminate mai jos de omoplaţi, că nu era mulţumită de ceea ce argumenta ,,roşcatul" prieten al ei.

"Roșcatul" îi spunea, și cât îl enerva, era felul ei de a-l tachina zilnic. Femeia încerca sa mimeze mulțumirea ce era sigur falsă, însă subconștientul ei nu putea.

-Aș vrea să v-o prezint pe partenera mea, cea mai importantă de altfel, al acestui proiect și prietena cea mai cu seamă care îmi deduce partea neștiută a mea, Claire Sprousfiel!

Femeia se ridică ușor de pe scaun cu grație și atenție, se duse lângă partenerul eo și luă microfonul în mână în ploaia de aplauze.

Se făcu liniște iar aceasta începu a vorbi:

-Vreau și eu să îi mulțumesc partenerului meu empatic pentru prezentarea pe scurt a ceea ce avem noi în vedere, de asemenea vreau să vă mulțumesc vouă, publicului, deoarece vreți să vedeți complexitatea vieții și sunteți și ați fost alături de noi!

Tunetul de aplause stârni din nou, lumea se ridică de pe locurile lor într-o vălmășeală nesfârșită. Blonda neinteresată de prezența partenerului ei de viață, în sensul că ei locuiau împreună, se întorsese spre geanta ei și o apucă repezit. Plecă apoi spre ușa sălii imense ce se afla în capătul opus. Sunetul ascuțit al tocurilor înfipte în podea îl făcu pe roșcat sa privească spre ușă.

-Pleci? întrebă el.

-Da. 

-S-a întâmplat ceva? parcă tot timpul o ghicea chiar dacă de data asta era chiar evident că femeia era nervoasă.

-Nu. Ne vedem acasă! blonda ridică mâna ca pe o pană subțire în semn că îl salută.

"În sfârșit!" exclamă ușurată în mintea ei. Totul în mintea ei era ca într-un vast râu, deabea știa ce trebuie să facă pentru a doua zi. Ieși din incinta Amfiteatrului și se îndreptă spre locul în care ea era completă, o cafenea cu tema naturii. O priveliște destul de moartă, dar și vie în același timp. S-a așezat la masa ei, ce o aștepta de dimineață, ( în dimineață aia, era implicată în proiect și și-a pierdut ritualul purificator al cafelei de dimineață). Claire își căuta bricheta cu privirea fugărindă precum avea o sete anume după țigările ei. Aprindea țigara cu măna dreaptă, iar mâna stângă din instinct se făcuse paravan. Fruntea era ridicată spre paradisul Creatorului, ce nu exista în mintea ei, și reveni după ce tot mecanismul se terminase a se desfășura. Ea se uita pe geam și observă lumea în graba ei spre cotidian. Fără să observe, o prezență cunoscută intră pe ușă, dar femeia privea în gol spre interiorul ei.

-Știam că aici o să te găsesc! De ce ai plecat așa? Ochii verzi ai ei se îndreptară spre ceilalți azurii ca apa oceanelor de lângă ea.

-Eu? De ce am plecat? Poate pentru că ai început să bagi vrăjeli din ălea de prost gust de care bagi deobicei. De ce nu ai păstrat teoria pe care amândoi ne-am pus de acord să o prezentăm?

-Vezi? De aia!

-Cum adică?

-Adică din cauza ta! bărbatul ia țigara din mâna blondei și își unduiește gâtul pentru a inhala fumul acela toxic..

-Păi da, normal! Întotdeauna eu sunt cauza. Așa am făcut proiectul, așa îl ducem la capăt! privirea lui Claire devenise amenințătoare.

-Un latte macchiato și un cappucino cu frișcă și ciocolată.

-De unde știai ce o să imi iau?

-Pentru că știu, pentru că te știu, pentru că te .... tu ești tu! Chipul partenerului ei era înflăcărat precum sufletul lui. Privirea ei era îndreptată spre țigara ce sfârâia în timp ce o stingea între degetele ei alungite de unghiile ei regale.

Roșcatul gustă din cafeaua lui. Trăsăturile-i erau dure dar și elegante și fine, de aceea blonda avea ochii în sclipire atunci cand îl vedea. Între ei era o prietenie lunga si antică, însă ea îl iubea încă din timpurile când ei erau foarte mici.