Eram în Park ma plimbam liniștită, când sa trec strada o mașină vinea în viteza nu mai aveam timp sa ma feresc mașina ma lovit din plin, tot ce am auzi a fost un țipăt care spunea "SUNAȚI LA SALVARE" și de acolo am pierdut firul, totul era nergu nu vedeam nimica.
.
.
.
.
MA trezisem într-un loc ciudat arata ca în secolul 19 acea camera ma uitam în jur nu eram nimeni, era o camera frumoasa lângă pat era o oglinda superba alba cu aranjament floare pe ea lângă ea era o ușă de geam care ducea la un balcon cu priveliștea spre gradina cu flori iar în fața patului spre peretele din fața eram un dulap imsens alb tot cu aranjamente florale pe pereți erau pictat flori și pe tavan era ca cerul albastru deschis desenat niște nori albi și un soare era minunat dar totuși mi-se părea atât de ciudat, la un momnetat dat a întrat o femei nu ii dădeai mai mult de 48 de ani era frumoasa parul scurt de un blond super, avea niște ochii calzi când te priveau aveai impresia ca ai ajuns în rai ochi ei verzi ca smaradul ma priveau, venea langa mine se pusese pe marginea patului, a încercat sa îmi pună mâna pe frunte dar m-am ferit repede acesta mi-a spus
- nu îți voi face rău, vreau sa vad dacă nu ai febra.
Vocea ei era una melodioasa, era calda și plăcută.
De data acesta am lăsat-o sa îmi atingă fruntea și mi-a spus
- Domane Dumnezelue și febra, arzi mai rău ca apa fiert, stai aici nu pleca nicăieri îți aduc ceva sa nu mai febra da? Ma întrebat Domana acea
- da. Am zis primul meu cuvânt pana acuma am tăcut de obicei sunt foarte tăcută.
Acesta sa dus repede după cea ce ii trebuia, nu a durat mult ca a și venit cu încă doua fete tinere nu le dădeau mai mult de 17 sau 18 ani, una ținea o tava cu mâncare alta medicantele și Domana cea învârstă niște prosoape ude.
Acesta ma îndopat cu supa de găină și mi-a dat medicamentele inatie sa adorm mi-a pus ub prosop ud era cald și plăcut. Acesta mi-a spus
- Dormim draga mea, când te vei trezi voi fii aici pentru tine!.
În momentul acela m-am simțit insfati iubita și protejata.
.
.
.
.
Ma Trezisem, ma uitam în jur am simțit ca cineva ma ținea de mana și acea doamna ma ținea de mana adormise pe jos și ma ținea de mana..
- Domana treziți-vă, ați dormim pe jos, de ce? Puteați sa să puneți și dumneavoastră în pat! Ii spusem Finca ea a avut grija de mine cum nici propria mama nu putea vreodată
- te-ai trezit, slava domnului am crezut ca nu te mai trezești my lady
Cum o aud ca îmi spune ma. Simțeam ciudat, și ma întrebat unde naiba sunt și ce caut aici?
- Domana eu ce caut aici?
- nu îți amintești my lady? Ai căzut de pe scări din cauza ca va era rău!
- eu tot ce îmi amintesc este ca am avut un acident, am fost călcată de mașină!
Deja eram panicata ma foiam în patul acela imens nu aveam habar ce naiba se întâmplă. Pana când am auzit-o de acea doamna spund
- Mașina? My lady cred ca delilarti, mașinile de aici nu exista decât trăsuri și căruțe, suntem în secolul 19 în 1937!
Când aud ce îmi spune cerul îmi pica în cap ma uitam la ea și după nergu.
.
.
.
