” - Dar tu ? De unde ești ? L-am întrebat eu
El oftă și făcu o pauza atât de lungă, încât am crezut că nu va mai răspunde.
- E complicat, spuse el în cele din urmă cu un zâmbet trist pe față.
Se auzi un sunet de automobil ceea ce însemna că urma să vină autobusul.
- Trebuie să plec...am spus eu, dezamăgită.
- Bine...ne mai vedem, atunci.
- Da..ne vedem maine...tot aici, la aceeși oră
- Sigur.Să ai o zi frumoasă, Blair !
Am urcat in autobus și l-am privit câteva secunde pe geam.Ne-am zâmbit reciproc.Ce se întâmpla cu mine ? Nu știam aproape nimic despre el și totuși, îmi era așa de ușor să vorbesc cu el...ca și când ne-am cunoaște de o viață...pur și simplu îmi inspira o stare de încredere și liniște, cum nimeni altcineva nu o mai făcuse. ”
