DESPRE

De nouăzecișinouă de ori despre 99 de texte cenzurate

Dan Chișu

De nouăzecișinouă de ori despre 99 de texte cenzurate

și necenzurateAstenia de primavera

Dacă nu vine căldura, iar ne luăm cu politica. Nimeni nu a

sesizat ca săptămâna trecută am fost oracolul din 24-FUN, pentru

că am prevăzut întoarcerea iernii? (pentru cei care se miră,

vreau să vă spun că eu am scris articolul duminica de dinainte

de joia în care 24-FUN a apărut pe piață, duminică în care stăteam

bine mersi la soare, aproape dezbrăcat pe malul Lacului Snagov).

Dar “qui prodesf.

Vine astenia de primăvară, și asta se vede pe fața

și atitudinea guvernanților noștii. Magnolia mea stă sa înflorească

de foarte mult timp, ceea ce denotă că primăvara asta se screme

de mult să vină și poate asta face și politicul. Nu știe ce să facă. E la

mare modă să te încontrezi doar așa, de dragul incontrării,în fața

poporului care așteaptă cuminte ca proverbul cu “dă, Doamne,

românului mintea cea de pe urmă” să-și facă efectul. Sau măcar sindromul

ceasului al doisprezecelea să apară pe undeva pe la Guvern,

Parlament sau Senat. Dar e primăvară și situația devine incontrolabilă.

Toți suntem astenici. Și ei și noi. Dar lasă că trece

ea, primăvara, și abia aștept să-i văd pe cei care apucă vara.

Pentru că iarna nu-i ca vara. încă un ocol Cine se oferă?

Am găsit în jungla peruană un loc care m-a făcut să exclam: “Vrei să scapi de

politicienii din România? Retrage-te aici cu mine!” Ca să constat

la întoarcere că socoteala din junglă se cam potrivește cu politica

de acasă. Trist. La revenire am găsit un peisaj cu nimic mai bun

decât cel pe care l-am lăsat. Am plecat dintr-un Peru aflat în plinăcampanie electorală, cu 25 de candidați la președinție. “Ca în

România anilor ‘90!”, mi-am zis. Am găsit aici aceeași veșnică

confruntare politică fără sens și scop. Am plecat dintr-un Peru al

megafoanelor care țipau promisiuni deșarte. Am găsit aici o

grămadă de vorbe goale rostite pentru cei ale căror case s-au dus

pe apa sâmbetei. Am plecat din Peru repetând obsesiv în minte

sloganul zilei “OUanta - presidente!”. Am ajuns aici ca să mi se

repete obsesiv ‘”Steaua șiRapid - meciul secolului!”.

Mi-am adus aminte de mineriadă.

Nu știu de ce. Dar și atunci unii aplaudau și alții huleau, numai

că acum s-au cam schimbat rolurile. Vreau fotbal. Ne-au lovit

cu portocala mecanică în cap. Mi-am dat seama, nefiind microbist,

că mi-aș fi dorit să mai vad o dată echipa României în turneul

final al unui campionat mondial sau măcar european de fotbal.