A Doua Șansă [✔︎]

Capitolul 32

                   🅢︎🅒︎🅤︎🅩︎🅔︎

Perspectiva autoarei

Se desprinde rapid din sărut uitându-se acum șocată la băiatul din fața ei. Nu s-ar fi așteptat nici într-un milion de ani ca Yoongi sa o sărute.

            — Yoongi, de ce..?

            — Eu, sunt îndrăgostit de tine.

Nu putea spune nimic. Nu a știut că băiatul ar avea sentimente pentru ea. Dar nu le putea accepta, ea îl iubește deja pe Jungkook.

Se așeză în pat fara sa spună nimic, privind podeaua. Pur și simplu nu putea procesa cuvintele spuse de Yoongi.

Se apropie și el de ea, așezând u se pe pat privind o.

               — Fi a mea April...

Își ridică capul din pământ privind spre băiat neînțelegând vorbele lui. Cum adică a lui?

              — Yoongi, eu...

              — Doar spune da. Și eu te voi face cea mai fericită femeie de pe pământ... Nu-mi pasă că ești acum minoră.

             — Cum adică sa fiu a ta?

Băiatul începuse să râdă la întrebarea pusă de fata. Era prea inocentă pentru vârsta ei. Își puse mâinile pe talia ei trăgând o in poala sa, lipindo de abdomenul său.

                 — Nu trebuie sa faci nimic April, doar lasă-mă pe mine sa fac totul...

Spuse dând ui părul după gât, sărutând ul. Insa April stând în poala sa, simte ceva din ce in ce mai tare presărând u se de feminitatea ei.

Își dă-te imediat seama la ce se referă băiatul prin a o face a lui, și se ridică speriată. Observând umflatura din pantaloni săi.

          — Nu cred că vreau...

Spuse speriată când văzu că băiatul se ridică și el de pe pat.
Yoongi îi ridică bărbia cu două degete uitându-se acum in ochi ei.

               — Bine, nu te oblig însă într-o zi te voi face a mea...

Se îndepărtează de ea, așezând u se din nou în pat făcând ui semn să vina și ea. Insa fata nega din cap și ieși repede din camera  băiatului.

Intră repede in camera sa, aducând u se in pat oftând. Cum putea să-l mai privească în ochi pe Jungkook după fapta de mai devreme?

Îi era așa de rușine când știe că era aproape ca un alt bărbat să o atingă, înafara de el. Nu vroia sa o sărute un alt băiat înafara de el. Acum se simte ca și o...curva.

             — Iartă-mă Jungkook, nu am vrut!

Spuse și începe să plângă silențios. Mâine îl va vedea, cum poate să îi vorbească? Se simțea murdară...ca și atunci...

Într-un final adoarme plângând cu perna in brațe ce era îmbrăcată în hanoracul băiatului...

A doua zi...

Simți cum cineva o sărută pe frunte, deschizând u și ochii, dând de un Jungkook zâmbitor.

          — Neața somnorici. Mai dormi mult?

Se întrista când îl văzu așa de zâmbăreț. Ea simțea că moare pe dinăuntru. Băiatul vede că fata îi evita privirea zâmbetul dispărând.

               — April? Esti bine? Ce sa întâmplat?

Vroia sa așeză în pat lângă ea, dar observă numeroase perle semn ca a plâns.

               — Hey, de ce ai plâns? Ști că nu îmi place să te văd așa...

Însă nu scoase niciun cuvânt de la ea. Fata se ridică din pat alegând câteva haine și porni spre baie lăsând ul pe Jungkook șocat de atitudinea sa.

Ce a pățit?

A lăsat o așa crezând poate că are nevoie de intimitate și plecă din cameră. In schimb, April era jos pe gresia rece băi, lângă ușă plângând în hohote.

             — Iartă-mă Jungkook...te rog!

★★★.

Jos erau ceilalți asteptând o pe fata. Jungkook era trist pentru că nu ia înțeles atitudinea de mai devreme. Pași micuți își fac simțită prezența, băiatul dând de o April tristă de zici că a murit cineva.

Ceilalți erau și ei confuzi. De obicei ea era tot timpul cu zâmbetul pe buze, însă acum era diferit.

Perspectiva lui Jungkook

               — April, ce sa întâmplat? De obicei ești mai veselă.

Nimic. Nu scotea un sunet. Se așeză la masă intre Taehyung și Hoseok care priveau mirați către ea la fel și eu.

Deobicei se așeză întotdeauna langa mine. Ara in schimb era total opusul ei. Luând o la mișto.

             — Ce sa întâmplat? A trecut un tren peste tine sau ce? Arăți oribil.

             — Tu chiar nu taci dracu din gură.

            — Băieți, nu mă simt prea bine. Astăzi voi sta in camera mea.

Văd cum April se ridică de la masă și pleca, noi privind spre ea. Îmi întorc privirea spre Yoongi care se uita și el confuz.

              — Ce i-ai făcut de zici că este un cadavru umblător?

              — Nimic.

Spuse el puțin încordat. Daca aflu că ia făcut ceva, nu mai are viața cu mine. Sper că ești bine April..

Ceilalți au plecat pentru a se plimba însă eu am rămas la hotel. Nu plecam nicăieri până nu aflam ce are April.

Deschid ușa cu cardul ce l-am ,, împrumutat" de la Yoongi intrând în cameră.

Caut camera ei deschizând o imediat. In mișlocul patului, stătea April care plângea având la piept hanoracul meu.

             — April! Ce ai pățit?! Spune-mi, nu ai încredere în mine? Toată dimineața mai evitat.

Își ridică privirea plânsă uitându-se in ochii mei și bâlbâită de la plâns îmi spune.

             — Iartă-mă Jungkook, te rog!

Zice și mă ia în brațe. Ce vrea să spună? De ce sa o iert?

             — De ce spui asta April?

             — Yoongi, m-a sărutat aseară și vroia sa mă facă a lui.

O aud spunând in timp ce plângea la pieptul meu. In timp ce sângele îmi clocotea in vene

Yoongi, ai face bine să-ți cauți deja groapa, băiete. Nimeni nu o atinge pe April înafara de mine!