Am incremenit de spaima, nestiind cum sa fug sau pe unde, cercetand curtea pentru a o gasi pe Irelia. Am vazut-o cum statea speriata intr-un unghier, plangand in hohote, semn ca realiza ce se petrecuse si ramasese ingrozita de scena precedenta. 'Stati pe loc, nu misca nimeni. Mainile la vedere, sunteti incercuiti ! ' se aude glasul unui barbat. Stiam ca era momentul perfect sa fug. M-am ridicat de langa corpul neinsufletit al lui Josh, apropiindu-ma incet de Irelia. Am prins-o repede de mana si am fugit de acolo cat mai repede cu putinta. Eram la strada principala. Ne-am oprit timp de cateva momente pentru a ne trage rasuflarea, iar apoi am inceput da alergam iar. Ajunsesem deja la podul care despartea orasul nostru de Los Angeles. Irelia ma privea nedumerita, dar si ingrozita in acelasi timp.
-Iti voi explica mai tarziu, nu avem timp acum, dar o voi face. De azi ne vom descurca singure.
Eu eram orfana, locuind in caminul de copii la care nu mai aveam curaj sa merg de frica ca ma vor gasi acolo,.neavand unde s-o duc nici pe Irelia.
-Rose, imi e tare frica. ,spune aceasta cu glas micut, lacrimile strabatandu-i fata, ochii ei caprui acum avand reflexii verzi
-Totul o sa fie bine. ,ii spun nestiind inca ce ne va rezerva viitorul, strangand-o puternic in brate.
Max ma privea altfel acum, ranchiuna din ochii sai disparu, parand foarte atins de povestea mea, dar insa nu suficient pentru a-i topi sufletul de gheata.
-Si acum fata Newmannilor unde e ? ,intreba ridicand din spranceana
-Sincer, n-am nici cea mai vaga idee. O caut de cativa ani de zile si tot nu am dat inca de ea.
-Cand ai vazut-o ultima data ?
24 decembrie 2008
Era Ajunul Craciunului. Eu si Irelia am fost gasite sub pod de o femeie care ne-a adoptat. Era vaduva si nu mai avea alti copii in afara de noi. Pana sa se casatoreasca cu Daniel totul a fost in regula in casa, ea ne iubea neconditionat, ca si cum am fi fost copiii ei biologici. Daniel era un prefacut care dorea doar banii lui Edith, femeia care ne adoptase. Edith plecase la o conferinta in New York si ne-a lasat acasa cu Daniel. Irelia era la scoala, iar eu eram acasa fiindca invatam dupa-amiaza. A inceput sa-mi mangaie corpul, mainile lui atingandu-mi zona intima si sanii, spaima cuprinzandu-mi corpul. Mi-a dat jos tricoul de pe mine, apoi a descafut capsele sutienului, urmatorul pas fiind pantalonii, iar apoi ramanand complet goala. Dupa ce si-a batut joc de mine m-a dat afara din casa, spunandu-mi sa nu ma mai intorc niciodata. Am fugit cat de repede am putut de acolo, cautand un adapost. De atunci m-am intors din nou la casa de copii fiindca nenorocitul ala aranjase ca Edith sa nu ma mai poata lua inapoi ,crezand ca am murit intr-un accident de masina. Nu stiu unde este Irelia acum si nici nu am de gand s-o mai caut acolo vreodata.
-Si daca ti-as zice ca Daniel a murit anul trecut de cancer te-ai duce s-o vezi ?
O sclipire aparu in momentul acela in privirea mea. Aveam o oportunitate uriasa in acel moment. Puteam sa fug de Max care ma facuse tarfa lui si in acelasi timp si servitoarea, o puteam reintalni pe Irelia si ii puteam razbuna familia. Dupa moartea parintilor sai, ea ramanand singurul copil in viata s-a ales cu o avere destul de mare, as putea spune ca este una dintre cele mai bogate persoane din America.
-Du-te si adu-mi fata aia, iar apoi poti sa iti vezi de viata ta.
-Imi vei da drumul ?
-Sigur, nu voi mai avea nevoie de tine dupa aceea, o sa am destui bani incat sa-mi platesc o tarfa si o menajera. ,spuse razand
Nu existau cuvinte care sa descrie ura mea pentru aceasta persoana. Max este un barbat cu 3 ani mai mare ca mine, eu avand in prezent 22. Acesta m-a pacalit ca imi va da o slujba, eu crezandu-l pe cuvant, intre timp ajungand tarfa lui.
-Dar daca vei incerca sa fugi am sa te prind si am sa iti rup gatul cu propriile mele maini, ai inteles? ,imi spuse la ureche, strangandu-ma puternic de gat.
