E ceva ce nu poate fi descris. Adica poti incerca dar ajungi la concluzia ca nu iti ajung toate cuvintele. Nu sunt decat 31 de litere in alfabet. Pentru ea cred ca mi ar mai trebui inca 31. E ca un vis frumos din care nu ai vrea sa te trezesti niciodata. Esti prins in vraja ei, stii asta, iti dai seama de asta si te lasi in voia sortii. E normal sa iti placa. Doar te a sedus. Si a facut o cum stie ea mai bine. Cu privirea ei sincera si calda. Cand ma priveste ma incearca un sentiment greu, greu de imaginat..de cuvinte nici nu poate fi vorba. Aici totul se reduce la priviri, atingeri...Simplu dar rafinat in acelasi timp. Pare combinatia perfecta. Pai chiar este. Si ce mai este perfect? Cand o gasesti..eu unul am gasit o. Si nu e aici ca sa isi bata joc de tine. E aici din acelasi motiv ca si tine. Cauta pe cineva. Cineva care sa o inteleaga. Paradoxal vorbind, femeia nu trebuie inteleasa, ci trebuie iubita. Ma cam contrazic singur acum..insa o fac doar ca sa arat cat de mult o iubesc. Imbratisarea ei ai vrea sa nu se termine niciodata. Ai vrea sa ingheti timpul si daca ai sta si 1000 de ani tot nu ai avea cum sa te plictisesti de imbratisarea ei, pentru ca nu ai cum. Te a sedus, uiti? Si tu te ai lasat sedus. Asta inseamna ca iti meriti soarta. Dar cu asa soarta, nu ai cum sa nu fii fericit. E aproape echivalentul unui premiu la loto. De ce zic aproape? Pai..pentru simplul fapt ca ii mai trebuie o infinitate de zerouri dupa suma ca sa o echivaleze pe ea. Infinitate? Da. Asta vreau sa fie intre mine si ea. Sa o iau de mana si sa o sarut incet pe gat, si sa i soptesc incet in ureche cat de mult o iubesc. Sa imi trec mana prin parul ei usor peste umar in jos iar si iar.. Eu, ea, noi 2 si o umbrela. Tot ce ti poti dori. Mergem pe mijlocul strazii pavate in stil clasic, dupa cum spuneam amandoi sub o umbrela. E destul de frig, ce i drept, dar eram asa de indragostiti unul de celalalt incat picaturile de ploaie se incalzeau imediat ce aterizau pe pielea mea, a ei. Mi am dat jos haina si i am pus o pe umeri. Mi a aruncat o privire care a spus multe. Mai multe decat am putut eu sa inteleg dar stiu ca a fost de bine. Cravata incepe sa ma sufoce treptat, lucru ce ma face sa o dezleg. O tin de mana si simt ca nu vreau sa i mai dau drumul. Si culmea simt nevoia sa i o si spun:
- Eu nu vreau sa pleci. Nici tu nu vrei.
- Asa este.
Apoi o privire scurta se instaleaza intre mine si ea..un fel de accord tacut, dar bine inteles de ambele parti. Asa ca ne am pus pe o banca in parc, sub un tei. Parfumul pomului ne invada cu miresme incantatoare. Ploaia se rarise. Teiul, umbrela noastra, avea sa fie primul loc al primului nostru sarut. Doar ca nu stiam cand o sa se intample? I-am aruncat o privire, care i a dat de inteles ca urmeaza ceva..si intr-adevar a urmat ceva scurt :
Eu : O sa te sarut.
Ea : Si ce mai astepti? Atunci m-a tras de guler catre ea. A fost ceva neasteptat...neasteptat de placut. Sa i simt buzele usor umede in mirosul teiului ametitor a fost mai mult decat un vis frumos, a fost un vis devenit realitate.
